Metoda „orelor de gardă”, folosită tot mai des de părinți pentru a se odihni în weekend

Vine ziua de sâmbăta și, cel puțin în teorie, apare în sfârșit ocazia de a te relaxa. Pentru multe mame și mulți tați, însă, realitatea este cu totul alta. Mic dejunul, pregătirea meselor, spălatul rufelor, activitățile copiilor, cumpărăturile, băile de seară, trezirile matinale și o listă nesfârșită de sarcini mici transformă weekendul într-o perioadă chiar mai obositoare decât zilele de lucru.

În aceste condiții apare frecvent și o discuție între parteneri: „Tu ai avut timp să stai jos”, „Eu am fost toată ziua cu copiii” sau „Parcă mie îmi revine mereu totul”. Pentru a evita astfel de reproșuri, tot mai multe familii încearcă o strategie, cunoscută sub numele de metoda „orelor de gardă”. Ideea este ușor de pus în practică. Timpul este organizat astfel încât ambii părinți să beneficieze de momente reale de odihnă, fără să se simtă vinovați și fără să ajungă să își reproșeze cine a făcut mai mult.

CITEȘTE ȘI: Studiu alarmant. 1 din 4 părinți din România își pedepsește fizic copilul în fiecare săptămână

În ce constă metoda „orelor de gardă”?

Principiul de bază este împărțirea unei părți din weekend în intervale de timp în care unul dintre adulți își asumă rolul de principal responsabil pentru îngrijirea copilului, în timp ce celălalt se poate deconecta cu adevărat.

De exemplu:

Între orele 9:00 și 11:30, unul dintre părinți se ocupă de copii, răspunde nevoilor lor și gestionează orice situație neprevăzută.

Între orele 11:30 și 14:00, rolurile se schimbă, iar celălalt părinte rămâne cu bebelușul sau cu copilul.

În acest interval, părintele care nu este „de gardă” poate citi, poate ieși la plimbare, poate face sport, poate dormi puțin sau se poate odihni fără să fie atent permanent la ceea ce se întâmplă în casă.

Scopul nu este cronometrarea fiecărui minut și nici transformarea creșterii copiilor într-o competiție, e asigurarea unor ocazii în care ambii părinți să se refacă din punct de vedere fizic și psihic.

Problema nu este întotdeauna împărțirea sarcinilor, este împărțirea timpului de odihnă.

Multe cupluri cred că sursa conflictelor este cine pune rufele la spălat sau cine pregătește masa. În realitate, nemulțumirea apare adesea din alte motive.

Contează și cine este atent ca bebelușul să nu se trezească, cine răspunde când copilul cere ajutor, cine pregătește ghiozdanele sau cine poartă întreaga povară mentală a organizării familiei pe parcursul zilei.

Prin metoda „orelor de gardă”, această responsabilitate este clar stabilită pentru o perioadă determinată, astfel încât niciunul dintre părinți să nu simtă că nu poate lua niciodată o pauză.

Dar funcționează cu adevărat în practică? În multe cazuri, metoda trebuie adaptată la situația fiecărei familii.

De exemplu, ce se întâmplă atunci când există un bebeluș alăptat, care trebuie să stea lângă mamă pentru a fi hrănit?

Dacă bebelușul este hrănit exclusiv la sân, turele pot fi organizate ținând cont de momentele aproximative în care acesta mănâncă, chiar dacă recomandarea rămâne alăptarea la cerere. Între mese, celălalt părinte îl poate plimba, îi poate schimba scutecul, îl poate adormi sau îi poate acorda îngrijirea necesară, astfel încât mama să beneficieze de perioade de odihnă.

Programul poate rămâne complet flexibil și poate fi modificat ori de câte ori bebelușul are nevoie. Obiectivul nu este respectarea strictă a unui orar, ci găsirea unui echilibru care să fie benefic pentru întreaga familie.

În unele familii, mama alege să își extragă laptele matern, pentru ca tatăl sau un alt îngrijitor să îl poată oferi ulterior cu biberonul, cu o ceșcuță sau prin metoda de hrănire aleasă de familie. Această soluție poate permite ambilor părinți să se bucure de perioade mai lungi de odihnă atunci când își doresc acest lucru.

Un sistem flexibil, adaptat fiecărei familii

Nu există o singură modalitate de aplicare a metodei „orelor de gardă”. Unele cupluri preferă să își împartă responsabilitățile la fiecare una sau două ore, în timp ce altele rezervă o dimineață pentru unul dintre părinți și o după amiază pentru celălalt.

Cel mai important este ca părinții să discute din timp, să stabilească așteptări clare și să accepte că vor exista weekenduri în care planul va trebui modificat din cauza unui copil bolnav, a unei vizite neașteptate sau a oricărei alte situații neprevăzute. Tocmai această flexibilitate reprezintă una dintre condițiile care permit metodei să funcționeze fără să genereze noi tensiuni.

Mulți părinți simt că a cere timp pentru ei înșiși este un gest egoist. În realitate, odihna nu înseamnă neglijarea copiilor.

Posibilitatea de a dormi puțin mai mult, de a practica un hobby sau pur și simplu de a te bucura de câteva momente de liniște contribuie la reducerea stresului și favorizează o atmosferă mai calmă în familie.

Atunci când ambii părinți au șanse similare de a se deconecta, sentimentul de nedreptate se diminuează, iar conflictele legate de cine este mai obosit apar mai rar.

Și weekendul are nevoie de timp petrecut în familie

Metoda „orelor de gardă” nu urmărește ca fiecare membru al cuplului să își trăiască separat viața timp de două zile. Dimpotrivă, ideea este de a combina perioadele de odihnă individuală cu momente petrecute împreună.

După aceste intervale, merită să fie rezervat timp pentru a lua micul dejun împreună, pentru o ieșire în parc, pentru o vizită la bunici, pentru o plimbare sau pur și simplu pentru joacă acasă. Aceste momente comune consolidează legăturile familiale și le oferă copiilor ocazia de a se bucura de prezența ambilor părinți.

Găsirea unui echilibru între odihna personală, împărțirea responsabilităților și timpul petrecut în familie este, de cele mai multe ori, mai benefică decât încercarea de a fi disponibil pentru orice în orice moment și a ajunge la finalul weekendului complet epuizat.

Atunci când mama și tata au posibilitatea să se odihnească și știu că vor avea propriul lor spațiu pentru a se deconecta, reproșurile apar mai rar, iar weekendul poate redeveni o perioadă dedicată bucuriei de a crește copiii și de a petrece timp în familie.