Presiunea tot mai mare pe care o resimt părinții legat de activitățile extracurriculare ale copiilor vine, de multe ori, din comparația cu alți copii, potrivit psihologilor.
Apare un fenomen numit „spirala activităților extracurriculare”: părinții își văd copilul prin raportare la alți copii (de exemplu la școală sau în cercul de prieteni) și ajung să creadă că trebuie să îl înscrie în tot mai multe activități ca să nu rămână în urmă. În realitate, acest lucru nu reflectă neapărat ceea ce are nevoie copilul, punctează psihologa Maryhan Baker, citată de Netmums.
Întrebarea pe care fiecare părinte ar trebui să și-o pună
O abordare propusă de ea, numită „inginerie inversă”, înseamnă următorul lucru: în loc să te întrebi „La ce activități să mai mergă copilul acum?”, te întrebi „Ce fel de adult vreau să devină copilul meu?”. După ce ai răspuns la asta, te gândești înapoi la ce îl ajută să ajungă acolo. Astfel, nu mai contează câte activități face copilul, ci ce fel de abilități își dezvoltă.
Ideea de bază este că rolul părinților este să educe copii care vor deveni adulți capabili să se descurce singuri în viață. Pentru asta, sunt mai importante caracterul și abilitățile sociale decât lista de activități făcute în copilărie.
Nu activitățile multiple sunt esențiale, ci aceste elemente
Sunt considerate esențiale lucruri precum: să știe să își spună părerea, să gestioneze conflicte și să vorbească cu încredere cu alți oameni. Aceste abilități sunt considerate mai importante pentru succesul în viață decât câte sporturi sau cursuri a făcut copilul.
Specialista mai subliniază că nteligența emoțională și abilitățile sociale sunt foarte greu de înlocuit, chiar și într-o lume în care inteligența artificială devine tot mai prezentă. Când părinții își clarifică valorile, adică ce consideră cu adevărat important pentru copil, presiunea de a „ține pasul” cu alți copii devine mai mică, deși nu dispare complet.
Chiar și părinții care sunt siguri pe deciziile lor mai au uneori momente în care se îndoiesc sau se compară cu alții, iar asta este considerat normal. De aceea, ajută mult sprijinul altor persoane: familie, prieteni sau grupuri de părinți, care îi pot ajuta pe părinți să își recapete direcția.
În practică, ideea schimbă felul în care sunt privite activitățile extracurriculare: nu mai este important „câte face copilul”, ci dacă acele activități îl ajută să devină mai încrezător, să comunice mai bine și să se exprime liber.
Citește și: Creștere alarmantă a cazurilor de șantaj online în rândul copiilor într-o țară europeană