„Interzis accesul copiilor” sau „copiii nu sunt bineveniți aici!” Mult mai elegant... „Adults Only”
29 August 2026
La începutul anului școlar, unii copii par perfect liniștiți, dar le este greu să spună ce îi îngrijorează cu adevărat. Stresul lor se poate manifesta prin plâns, oboseală, dureri de burtă sau schimbări de comportament. Pentru psiholoaga Joëlle Dyan, este important ca părinții să învețe să recunoască aceste semnale, deoarece ele pot arăta ce nu reușește încă cel mic să exprime în cuvinte.
Cu câteva zile înainte de începerea școlii, unii copii răspund simplu „nimic” atunci când părinții îi întreabă dacă le este frică de ceva. Alții spun că abia așteaptă să se întoarcă la școală, iar apoi încep brusc să plângă, se plâng de dureri de burtă sau își caută mai mult părinții.
Înseamnă acest lucru că își ascund grijile? Nu neapărat. Potrivit psiholoagei Joëlle Dyan, citată de Parents, copiii, în special cei mici, nu au întotdeauna cuvintele necesare pentru a identifica și a povesti ceea ce îi preocupă. Anxietatea se poate manifesta prin reacții fizice, emoții sau anumite schimbări de comportament.
O oboseală neobișnuită, plânsul sau chiar o regresie în comportament pot spune uneori mai multe decât un simplu „nu vreau să merg la școală”. Pentru părinți, important este să învețe să observe aceste semnale, în loc să îl forțeze pe copil să vorbească. Copilul are nevoie de un spațiu sigur în care să poată pune treptat în cuvinte ceea ce simte.
CITEȘTE ȘI: Cele două afirmații pe care să nu i le spui copilului înainte de începerea școlii
Când copilul nu spune nimic, nu înseamnă că nu simte nimic
Înainte de începerea școlii, părinții au uneori tendința de a pune multe întrebări: „Ți-e frică?”, „Ești îngrijorat?”, „Ți-e teamă de doamna învățătoare?”. Totuși, copilul poate să nu știe să ofere un răspuns precis. Nu pentru că refuză să vorbească, ci pentru că nici el nu înțelege încă ce se întâmplă în interiorul său.
Joëlle Dyan explică faptul că cei mici nu au întotdeauna capacitatea de a-și identifica anxietatea. Ea spune: „Copiii nu pot spune întotdeauna ce îi sperie, pentru că nu au vocabularul necesar sau pur și simplu nu știu să identifice emoția pe care o simt”.
Copilul poate folosi alte modalități pentru a arăta că ceva îl deranjează. Psiholoaga explică: „Ei își exprimă starea prin emoții și prin reacții ale corpului”.
Cu alte cuvinte, copilul nu își ascunde neapărat grija. Este posibil să nu știe cum să o exprime. Psiholoaga adaugă: „Nu trebuie să minimalizăm manifestările fizice. «Sunt obosit» sau «Mă doare burta»”. La un copil mic, îngrijorarea se poate manifesta prin reacții nonverbale.
Mai bine îi arăți că poate vorbi despre ceea ce simte decât să îl forțezi să explice
Atunci când copilul pare îngrijorat, scopul nu este neapărat să obții imediat o explicație. Părintele poate crea condițiile în care copilul să poată vorbi atunci când se simte pregătit.
Joëlle Dyan spune: „Îl putem ajuta să pună în cuvinte ceea ce simte”. Părinții pot porni de la ceea ce observă, în loc să pună foarte multe întrebări.
„Pari obosit astăzi” sau „Am impresia că ceva te preocupă” îi oferă copilului posibilitatea să confirme sau să nege ceea ce spune părintele.
Atunci când cuvintele nu apar, părinții se pot baza și pe lucrurile concrete pe care copilul le cunoaște deja despre școală: colegii pe care îi va revedea, adulții care vor fi acolo și spațiile pe care le cunoaște.
Joëlle Dyan subliniază importanța acestor elemente care îi oferă copilului siguranță: „Părintele îi poate aminti ceea ce știe că îi oferă copilului său siguranță. Îi poate aminti reperele, lucrurile cunoscute și ceea ce va regăsi”.
