Certurile dintre frați și surori fac parte din viața de zi cu zi. O jucărie luată fără permisiune, o observație interpretată greșit, o gelozie care izbucnește brusc, iar în scurt timp apare haosul. De multe ori, un părinte intervine și spune: „Nu vă mai certați!”. Este o expresie rostită aproape automat, cu intenția de a calma tensiunile și de a readuce liniștea.
Totuși, potrivit lui Solenne Rouxel, psiholog specializat în EMDR și hipnoză, „această poruncă este rareori eficientă pe termen lung”.
În spatele țipetelor și al conflictelor se ascund emoții pe care copiii nu știu încă să le gestioneze singuri. Frustrarea, furia și sentimentul de nedreptate ies la suprafață.
„Această frază urmărește să oprească un comportament vizibil, fără să îi ajute pe copii să rezolve ceea ce a provocat conflictul”, explică psihologul. Rezultatul este că disputa se poate opri pentru câteva minute, însă tensiunile rămân.
De ce această expresie nu funcționează cu adevărat
Conflictele dintre frați și surori nu reprezintă neapărat o problemă. Din contră, ele contribuie la învățarea relațiilor umane, dacă adulții îi ghidează pe copii cu răbdare și înțelegere.
Potrivit lui Solenne Rouxel, formulările negative produc adesea efectul opus celui dorit.
„Creierul nu procesează negația în mod direct”, amintește ea. La fel ca atunci când îi ceri cuiva „să nu se gândească la un elefant roz”, iar imaginea apare imediat în minte, expresia „nu vă certați” îi face pe copii să se concentreze chiar asupra conflictului.
Mai important este faptul că această frază nu răspunde problemei reale. Copilul înțelege adesea: „Emoțiile voastre mă deranjează” sau „Conflictul nu este acceptabil”. În schimb, nu primește niciun ajutor pentru a înțelege ceea ce simte, pentru a își exprima punctul de vedere sau pentru a găsi o soluție. Încercarea de a reduce tensiunile prea repede poate chiar să amplifice iritarea și nemulțumirea.
Ce poți spune în schimb pentru a-i ajuta pe copii să își gestioneze conflictele?
Scopul părinților nu ar trebui să fie doar oprirea unei certuri, ci și sprijinirea copiilor în dezvoltarea unor abilități de relaționare pe care le vor folosi toată viața.
În locul unei replici scurte și autoritare, Solenne Rouxel recomandă formulări care încurajează dialogul: „Văd că există o problemă între voi”, „Fiecare va avea ocazia să explice ce s-a întâmplat” sau „Cum putem rezolva această situație?”.
Aceste formulări îi ajută pe copii să își exprime emoțiile în cuvinte și să caute singuri soluții potrivite. Atunci când tensiunea rămâne moderată și relația dintre copii este respectuoasă, aceștia reușesc adesea să găsească singuri un compromis.
Este important să rămâi atent pentru ca disputele să nu degenereze
Totuși, vigilența rămâne importantă atunci când conflictele devin frecvente, umilitoare sau violente.
„Un copil poate trăi o situație de hărțuire chiar în propria familie”, atrage atenția psihologul. În astfel de situații, este important să nu minimalizezi niciodată suferința resimțită și să îți faci timp pentru a asculta fiecare copil.
Un alt aspect care necesită atenție îl reprezintă comparațiile dintre frați și surori. Afirmații precum „el este mai cuminte” sau „ea este mai drăguță” decât celălalt copil alimentează adesea rivalitatea și sentimentul de favoritism.
În opinia lui Solenne Rouxel, rolul părinților este, înainte de toate, să îl ajute pe fiecare copil să se simtă apreciat pentru propria individualitate, fără o competiție permanentă în cadrul familiei.