Coșmarul bastonașelor la clasa I. Prof. Claudia Chiru: „Să facă învățătoarele prima dată paginile alea!” / VIDEO
03 Septembrie 2026
Începutul școlii nu le provoacă copiilor doar stres. În spatele unei agitații neobișnuite, a unui „nu vreau să merg” sau a nevoii de a ști totul dinainte se pot ascunde emoții foarte diferite. Psihologul Cindy Felio identifică trei emoții care apar frecvent în această perioadă.
Își pregătește ghiozdanul cu entuziasm, dar nu reușește să adoarmă. Ea spune de o săptămână că abia așteaptă să își revadă prietenele, dar în seara dinaintea începerii școlii spune că, de fapt, nu mai vrea să meargă.
Înainte de începerea școlii, reacțiile copiilor pot părea contradictorii. Nu înseamnă însă că sunt cu adevărat contradictorii. Revenirea la școală marchează începutul unei etape noi, dar și sfârșitul vacanței. Cele două schimbări pot aduce mai multe emoții în același timp.
Potrivit psihologului Cindy Felio, citat de Parents, trei emoții apar în mod special în această perioadă: „îngrijorarea, entuziasmul și tristețea”.
Îngrijorarea și entuziasmul pot fi greu de deosebit
Prima emoție este, probabil, cea mai ușor de asociat cu începutul școlii: frica. Totuși, un copil îngrijorat nu spune întotdeauna că îi este teamă.
Anxietatea elevilor poate apărea în forme mai puțin evidente. „Multe întrebări, o ușoară durere de burtă, iritabilitate sau nevoia de a ști totul dinainte”, explică psihologul Cindy Felio.
Un copil foarte agitat nu este însă obligatoriu un copil anxios.
A doua emoție este entuziasmul. Acesta poate produce reacții care seamănă surprinzător de mult cu cele asociate fricii. Copilul vorbește mai mult, doarme mai greu, trece rapid de la o idee la alta și pare că nu poate sta locului.
Din acest motiv, psihologul spune că uneori entuziasmul poate fi confundat cu anxietatea.
Părinții nu trebuie să încerce imediat să elimine aceste reacții. Ele pot arăta pur și simplu cât de intens trăiește copilul apropierea unui eveniment important pentru el.
Tristețea, emoția despre care se vorbește mai puțin la începutul școlii
Există și o a treia emoție despre care se vorbește mai puțin: tristețea. Revenirea la școală înseamnă și renunțarea la ritmul vacanței de vară, despărțirea de anumite persoane și revenirea la regulile și responsabilitățile de zi cu zi.
Copilul nu va putea întotdeauna să explice exact ce simte. Poate spune doar că nu vrea să meargă la școală.
„În spatele acestei reacții se poate ascunde și o mică pierdere a verii”, explică Cindy Felio.
Tristețea nu înseamnă că un copil nu se bucură de revenirea la școală. Cele două emoții pot exista în același timp.
De aceea, începutul școlii poate fi greu de înțeles pentru părinți. Un copil poate fi fericit că își revede colegii și, în același timp, poate avea lacrimi în ochi atunci când ajunge la poarta școlii.
Psihologul Cindy Felio îi sfătuiește pe părinți să nu caute imediat „semnul care ne liniștește: zâmbetul, entuziasmul, acel «totul este bine!»”.
Copilul nu trebuie să exprime o singură emoție și nici să le explice părinților exact ce simte.
La începutul școlii, entuziasmul pentru ceea ce începe, îngrijorarea față de ceea ce nu cunoaște și tristețea după vacanța care se termină pot apărea în același timp.
Copilul are nevoie, înainte de toate, de puțin timp pentru a reveni la rutină și pentru a își regăsi reperele.
