Specialiștii le cer părinților să observe atent copilul și să documenteze episoadele, pentru că imaginile pot face diferența între un diagnostic corect și unul greșit.
Medicii atrag atenția că multe manifestări pot imita epilepsia, iar confuziile sunt frecvente, mai ales în cazul sugarilor.
„Copiii fac multe manifestări ne-epilepstice, care seamănă cu o criză epileptică. Și avem sugari, care vin cu diagnosticul de epilepsie, ei neavând epilepsie. Vedem mulți copii, care iau tratament antiepileptic, ei neavând epilepsie”, spune dr. Cristina Moțoescu, medic primar neurologie pediatrică, la Doctor de bine.
Datele medicale arată că aproximativ 40% dintre mișcările involuntare la sugari nu au legătură cu epilepsia, ceea ce înseamnă că evaluarea corectă devine esențială, iar filmările realizate acasă pot ajuta medicul să stabilească rapid diagnosticul.
Ticurile pot fi temporare sau pot evolua
Unele ticuri dispar de la sine, în timp ce altele pot evolua și pot deveni o afecțiune de durată.
„Unii copii pot să aibă ticurile astea, care sunt tranzitorii, există o perioadă în copilărie când sunt multe sau să evoluleze ulterior care boala ticurilor”, mai spune dr. Moțoescu.
În anumite situații, stresul sau evenimentele dificile din familie pot declanșa aceste manifestări, iar intervenția rapidă ajută la controlul lor.
„În momentul în care le vezi, le filmezi, tratamentul e surprinzător. Am avut un copil, a venit cu o trauma mare în familie. A venit la camera de garda, copilul a început să facă niște mișcări involuntare, avea 8 anișori. L-am rugat să își pună o cameră pe calculator, într-o dimineața când a simțit ceva s-a filmat, făcea ceva cu o mână. Am pus tratamentul corespunzător”, adaugă medicul neurolog.
Cum se stabilește diagnosticul de epilepsie
Atunci când medicul suspectează epilepsia, confirmarea vine printr-o investigație complexă, care înregistrează simultan comportamentul copilului și activitatea cerebrală, folosind video EEG, o metodă care combină filmarea cu monitorizarea undelor cerebrale.