10 lucruri pe care părinții narcisiști le fac în fața copiilor și care nu ar trebui să se întâmple niciodată

Părinții ar trebui să fie prezenți, să ofere afecțiune, să ghideze copilul și să îi protejeze nevoile. Un părinte narcisist se concentrează însă pe sine.

Comportamentele pe care le manifestă în fața copilului sunt numeroase și apar din nevoia de a-și gestiona propriile insecurități și de a-și proteja modul egoist de a gândi.

Iată 10 lucruri pe care părinții narcisiști le fac în fața copiilor și care nu ar trebui să se întâmple niciodată.

CITEȘTE ȘI: Greșeala pe care o fac 90% dintre părinți. „Narcisismul apare de la laudele părinților, nu de lipsa afecțiunii parentale”

Își desconsideră partenerul 

Părinții narcisiști îi pun pe ceilalți într-o lumină negativă pentru a-și menține sentimentul de putere. Fie că își învinovățesc copiii pentru propriile greșeli sau își tratează partenerul cu lipsă de respect acasă, ei distrug sentimentul de siguranță emoțională prin minciuni și negativitate.

Pentru copiii mici, care preiau comportamentele părinților, conflictele fără rezolvare și resentimentele constante afectează modul în care vor construi relații la maturitate. Nu este sănătos ca un copil să asiste la certuri fără final, spune specialiștii Your Tango. Este important ca orice conflict să fie gestionat și încheiat.

Exagerează problemele financiare și stresul

În loc să creeze un mediu sigur, părinții narcisiști amplifică stresul și nemulțumirea pentru a atrage compasiune sau pentru a-și consolida imaginea. Chiar și atunci când situația financiară este stabilă, ei se plâng constant de bani și își fac copiii să se simtă vinovați.

Folosesc lucruri de bază, precum asigurarea unei locuințe sau a hranei, ca instrumente de control. Copilul ajunge să se simtă o povară, iar acest sentiment se poate transforma, mai târziu, în anxietate și tendința de a-i mulțumi pe ceilalți cu orice preț.

Își fac copiii să se simtă vinovați pentru nevoile lor

Chiar și atunci când cer lucruri necesare sau sprijin emoțional, copiii sunt criticați sau făcuți să se simtă vinovați. În loc să fie un spațiu sigur, părintele devine o sursă de tensiune.

Când copilul simte emoții intense sau nu știe cum să gestioneze o situație, nu găsește sprijin. Părintele nu este disponibil emoțional și preferă să evite implicarea până când are el nevoie de ceva.

Aduc problemele de adult în viața copilului

Când nevoile părintelui sunt mereu pe primul loc, copilul ajunge să preia responsabilități prea devreme. Este forțat să se descurce singur și să gestioneze situații care nu îi aparțin.

Părintele transferă responsabilități precum treburile casnice, gestionarea banilor sau chiar propriile probleme emoționale. Copilul devine o supapă pentru stresul adultului, fără să înțeleagă că nu este responsabil pentru aceste lucruri.

Îi ignoră emoțiile și le minimizează

Un studiu publicat în Frontiers in Psychiatry arată că sprijinul emoțional din partea părinților este esențial pentru dezvoltarea psihologică a copilului.

Copiii care cresc într-un mediu sigur, unde își pot exprima emoțiile, devin adulți echilibrați. În schimb, copiii crescuți de părinți narcisiști ajung să își reprime emoțiile și să le evite.

Ei învață încă din copilărie să își ascundă trăirile, deoarece sunt invalidați atunci când încearcă să le exprime. Ajung să creadă că vulnerabilitatea este un lucru negativ, pentru că acasă au fost criticați sau pedepsiți pentru emoțiile lor.

VEZI ȘI: Copiii cu o stimă de sine scăzută o au de la acest tipar de părinți, conform cercetărilor: „Trebuie să-și depășească teama că îi vor crește egocentrici”

Nu își asumă responsabilitatea

Copiii care devin echilibrați și responsabili învață să își asume greșelile de la părinții lor. În schimb, copiii crescuți de părinți narcisiști învață să evite responsabilitatea și să dea vina pe alții. Dacă au fost acuzați pentru lucruri pe care nu le puteau controla, ajung să dezvolte un tipar bazat pe frustrare și resentimente.

Un studiu publicat în Personality and Social Psychology Review arată că acest comportament pornește din convingerea că sunt superiori și că merită mai mult decât ceilalți. Chiar dacă acest lucru afectează copilul, părintele nu își schimbă atitudinea.

Fac diferențe între copii

Psihoterapeutul Erin Leonard explică faptul că părinții narcisiști folosesc favoritismul pentru a controla. Ei oferă afecțiune selectiv și favorizează un copil, ceea ce creează tensiuni între frați.

Acești părinți profită de vulnerabilitatea copiilor. Favoritismul există în multe familii, însă în acest caz devine un instrument de manipulare și control.

Își compară copiii cu alții

Părinții narcisiști sunt preocupați de imagine și statut. Copiii devin un mod prin care își validează propria valoare. Îi laudă în public, dar acasă îi compară cu alți copii și le creează așteptări nerealiste.

Prin aceste comparații, copilul ajunge să creadă că nu este suficient de bun. Învață că trebuie să se schimbe pentru a primi atenție și afecțiune.

Folosesc tăcerea ca formă de control

Un studiu din 2022 arată că părinții narcisiști folosesc tăcerea pentru a controla și a domina. Ei retrag atenția și comunicarea pentru a pedepsi copilul.

Chiar și în situații simple, cum ar fi dorința copilului de a primi un obiect, reacția părintelui poate duce la izolare. Copilul ajunge să simtă vinovăție și rușine.

În loc să aibă un spațiu sigur în care să comunice, copilul trăiește cu teamă și tensiune constantă.

Distorsionează realitatea copilului

Manipularea emoțională este frecventă în astfel de relații. Părintele schimbă sensul situațiilor și al cuvintelor pentru a-și susține propria perspectivă.

Prin această strategie, copilul începe să se îndoiască de propriile percepții. Părintele mută vina asupra lui sau îl influențează să ia decizii în interesul adultului.

Acest tip de comunicare afectează încrederea copilului în sine și în propria judecată.