E ora mesei și implicit, pentru mulți părinți e ”ora spectacolului”: refuzuri, mofturi, țipete, mâncare aruncată pe masă, lacrimi.... o dramă demnă de marile scene ale lumii. Mulți dintre părinți se confruntă cu astfel de drame atunci când vine ora prânzului iar de cele mai multe ori conlcuzia e una singură: ”E mofturos la mâncare. E prea alintat!”. Haideți să descoperim în articolul de mai jos, care sunt cauzele reale ce stau în spatele acestor ”mofturi alimentare” și cum să vă comportați în astfel de cazuri, astfel încât situația să nu degenereze în altceva mult mai grav decât vă puteți imagina.
”Tulburările de alimentație sunt percepute de părinți, de cele mai multe ori, ca un moft și nu li se dă atenția cuvenită. Ele trebuie privite ca o problemă comportamentală care are rădăcini pe plan psihic și trebuie abordate printr-un plan complex care să permită rezolvarea. În primii doi ani de viață, dificultățile de hrănire sunt foarte frecvente, marea provocarea fiind să administrăm hrana copilului fără ca el să o refuze. După această perioadă apar dificultățile de alimentație: copilul devine independent, se hrănește singur și ăși manifestă personalitatea, iar toate aceste noi însușiri dobândite duc la conflicte cu părinții în timpul mesei de cele mai multe ori”, explică nutriționistul Damian Șerban.
”Dintre toate tulburările de alimentație una dintre cele mai frecvente este anorexia infantilă. Aceasta apare după vârsta de 1 an, atunci când copilul începe să își manifeste independența, dorința de autoservire și de a încerca singur diverse feluri de mâncare. Această afecțiune nu este descoperită numai la copiii mici care încep să se hrănească singuri, ea poate apărea mai târziu la preșcolari și la elevi. Nu există o cauză preponderentă: ea poate avea o componentă familială, poate fi declanșată de conflicte, de tensiuni și poate fi agravată de comportamentul hiperprotectiv al părinților carae nu își lasă copiii să fie independenți și să experimenteze”, susține nutriționistul Damian Șerban.
Caracteristicile anorexiei infantile includ următoarele:
Refuzul alimentelor noi: Copiii cu anorexie infantilă au tendința de a refuza să încerce sau să mănânce alimente noi, neobișnuite sau cu texturi diferite. Ei pot avea o listă foarte scurtă de alimente pe care le acceptă și se pot simți anxioși sau respingători în fața altor opțiuni alimentare.
Preferințe alimentare stricte: Acești copii pot avea preferințe alimentare foarte specifice și pot insista asupra unor combinații precise de alimente. De exemplu, ei pot accepta doar anumite tipuri de paste cu anumite tipuri de sosuri.
Evitarea anumitor grupuri de alimente: Anumite grupuri de alimente, cum ar fi legumele, fructele sau proteinele, pot fi complet evitate de către copiii cu anorexie infantilă.
Repetitivitate în alimentație: Copiii cu această afecțiune pot prefera aceleași alimente în mod repetat și pot avea obiceiuri alimentare rigide. Ei pot dezvolta o rutină strictă în ceea ce privește alimentația.
Anxietate legată de alimente: Copiii cu anorexie infantilă pot experimenta anxietate și stres în legătură cu alimentele pe care le percep ca fiind "nepotrivite" sau "neplăcute". Aceasta poate duce la refuzul categoric al acestor alimente.
”Tratamentul acestei afecțiuni nu este unul minune, nu putem da niște medicamente și astfel să rezolvăm probelema. E nevoie de multă răbdare și de mult tact din partea părinților. Trebuie să organizăm copilului un program structurat de masă și somn, să creăm niște rutine pe care copilul să ajungă să le respecte fără să-l obligăm. Trebuie să existe o perioadă de timp de 3-4 ore între masa principală și gustare, timp în care copilului să nu i se dea nimic de mâncare pentru ca înainte de masă să poată experimenta senzația de foame. De asemenea părinții nu trebuie să reacționeze negativ atunci când copiii refuză alimentația. Nu trebuie să creeze un conflict, această situație ducând la agravrarea problemei”, sfătuiește nutriționistul.
O altă greșeală, din punctul de vedere al nutriționistului, este atunci când copiii sunt obligați de părinți să mănânce. Acest lucru nu duce decât la tensiuni, conflicte și agravarea situației.
„Abordarea corectă a problemei presupune mult calm și răbdare, transformarea mesei într-un lucru plăcut, prepararea felurilor de mâncare cât mai colorate care să atragă copilul. Dacă nu vrea să mănânce nu trebuie să fim agresivi sau să îl obligăm, trebuie să așteptăm următoarea masă fără să îi dăm gustări înainte”, a sfătuit nutriționistul Damian Șerban.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil