Creșterea unor copii fericiți și echilibrați se bazează adesea pe cinci practici.
Există un drum clar spre a fi un părinte bun. Cum putem ajunge pe acel drum? Melanie McGrath, terapeut de familie, psihanalist, mamă și bunică, a descoperit că cinci repere importante ne arată dacă suntem pe calea potrivită în creșterea copiilor.
Joaca este munca unui copil. Pentru un bebeluș, mersul de-a bușilea este o treabă serioasă. Mersul de-a bușilea activează corpul calos, partea mijlocie a creierului care face legătura între emisfera dreaptă și cea stângă, și astfel începe comunicarea dintre ele.
Joaca, mișcarea și efortul se combină într-un proces natural. Fiecare părinte are în interior o rezervă de joacă, iar aceasta este un semn al unui parenting sănătos.
Studiile arată că distracția și glumele făcute cu afecțiune ne îmbunătățesc starea de spirit, ne întăresc punctele forte și stimulează părțile din creier care susțin creativitatea.
Acest lucru ne oferă o stare de bine. Cele mai frumoase amintiri ale copilăriei sunt cele pline de joc, veselie și râs.
A fi părinte presupune sacrificii constante, uneori temporare, alteori de durată. Fiecare părinte simte, din când în când, că nu îi place copilul său. Poate atitudinea obraznică a copilului ne enervează într-o zi sau poate resimțim povara faptului că cerințele rolului de părinte nu se opresc niciodată, până când copilul nu ajunge adult.
A recunoaște și chiar a accepta că uneori nu îți place rolul de părinte sau comportamentul copilului este un pas important. Nu înseamnă eșec. Înseamnă să vezi realitatea și să nu lași emoțiile negative să se acumuleze.
Un studiu din 2023 arată că părinții care au mai multă compasiune față de ei înșiși simt mai puțină rușine și vinovăție, au niveluri mai scăzute de stres și folosesc mai des practici pozitive de creștere a copiilor.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Psihanalistul Thomas Lynaugh spune: „Un copil este privit ca un produs finalizat. Nu există ideea că un copil, un părinte sau un bunic este în proces de dezvoltare. Nu există ideea descoperirii potențialului unic și a dorinței de a-l împlini. Etica competiției a preluat controlul și copilul se simte singur”.
Această mentalitate spune că a fi sănătos înseamnă să fii cel mai bun. Să fii mai bun decât ceilalți.
„Când am întrebat-o pe fiica mea la ce se referea atunci când spunea că îi respect limitele, mi-a răspuns: La școală mulți copii sunt epuizați, mamă. Tu întotdeauna m-ai ascultat când ți-am spus ce pot și ce nu pot face.
O pacientă mi-a împărtășit o poveste care arată același lucru. Este cea mai mare dintre patru copii, toți născuți la distanță de doar 36 de luni. În fiecare seară, la ora 20.00, mama ei se așeza în fotoliu și spunea: De acum și până dimineață nu mai sunt mamă. Nu îmi mai cereți nimic.
Acest ritual îi oferea pacientei siguranța că a doua zi mama ei va reveni plină de energie”, povestește experta în rubricile Your Tango.
Cunoașterea limitelor, stabilirea și respectarea lor aduc liniște, reduc anxietățile și îi ajută pe copii să crească echilibrați. Este un alt semn al unui parenting sănătos.
Poți avea grijă de ceilalți doar dacă ai grijă de tine. Mulți părinți se simt vinovați atunci când își iau timp pentru ei. Uneori vinovăția este întărită de judecățile celor din jur: „Uită-te la el, ce fel de tată face așa ceva? Ce fel de mamă este ea? Ce egoistă!”
Dacă te judeci și te critici pe tine, vei face același lucru și cu ceilalți, inclusiv cu propriii copii. Cu cât incluzi mai des grija de sine în programul tău, fie că este vorba de meditație, sport, îngrijire personală, ieșiri la restaurant sau întâlniri sociale, cu atât vei avea mai multă energie pentru a dărui.
În plus, prin exemplul personal, le arăți copiilor tăi cum arată o viață de adult echilibrată și sănătoasă.
Când părinții au grijă de ei, reduc riscurile de sănătate cauzate de stres și transmit copiilor comportamente sănătoase.
Un studiu din 2020 a arătat că cei mici învață, urmărindu-și părinții, că grija de sine este importantă pentru o viață echilibrată.
„La începutul formării mele ca psihanalist, o colegă a intrat în grabă în sala de curs, vizibil tulburată. Analistul nostru formator, dr. Sidney Love, a privit-o cu bunătate și a întrebat-o ce s-a întâmplat.
Colega a izbucnit în lacrimi: Tocmai am avut o discuție cu fiica mea adolescentă. M-a întrebat despre contracepție. M-am pierdut complet. Ideea că fiica mea de 15 ani, singurul meu copil, ar putea fi intimă m-a copleșit. Am devenit defensivă. Ea a plecat plângând. Sunt psiholog clinician. Cum am putut să reacționez așa cu propriul copil?
Am rămas cu toții în liniște.
Sophie, i-a spus dr. Love, ești psiholog clinician, dar și părinte. Ca părinți, trăim adesea furtuni neașteptate de emoții. Crezi că ești primul părinte care greșește?
A zâmbit și a privit grupul. Greșim des. Greșelile sunt un instrument valoros de învățare. Când greșim cu copiii noștri și știm cum să reparăm acele greșeli, relația devine mai puternică”, mai povestește terapeuta.
A explicat că, continuă specialista, asemenea unui os rupt care s-a sudat, relația poate deveni mai rezistentă decât era înainte. „Asta înseamnă să fii mai bine decât bine: să treci prin durere și apoi să ai bucuria de a vedea cum părintele recunoaște greșeala, învață din ea și repară situația.”
Această experiență vindecă și întărește legătura. Ne face mai înțelepți. Ai încredere în modul în care îți crești copilul pentru că îți pasă să fii un părinte bun. Ai încredere că tu și copilul tău veți găsi împreună ce funcționează, ce nu și cum puteți ajunge într-un loc mai bun. Felicitări, ești deja pe drumul cel bun ca părinte.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
