De multe ori, cele mai simple expresii sunt cele care formează lumea emoțională a copilului.
Este firesc ca părinții să se plângă uneori. Zilele sunt lungi, nopțile și mai lungi, iar lista sarcinilor pare nesfârșită. Pe lângă toate acestea, copiii cer atenție constant.
În mijlocul oboselii, e ușor să simți că nu ești apreciat. Totuși, există un obicei care îți poate face viața mai ușoară.
Cele două expresii pe care părinții le uită adesea, dar de care copiii au mare nevoie, sunt: „te rog” și „mulțumesc”.
„De când copiii mei au început să vorbească, i-am învățat să spună te rog și mulțumesc. Nu doar pentru ca să pară politicoși, ci pentru ca să înțeleagă ce înseamnă recunoștința. Am vrut să știe că e valoros să apreciezi ceea ce primești. În plus, atunci când nu îmi mulțumesc pentru ce fac pentru ei, mă simt ca o servitoare, nu ca mama lor. În schimb, când îmi spun mulțumesc din suflet, simt o bucurie reală și îmi găsesc energia pentru toate sarcinile care mă așteaptă.
Apoi m-am întrebat: oare le mulțumesc eu suficient copiilor mei? Da, mă obosește să umplu pahare cu apă de zeci de ori, să scot brânzici din frigider, să șterg nasuri sau să strâng șosete murdare. Dar și pentru ei viața e dificilă.
Nu e ușor să fii mic. Lumea se așteaptă să te porți frumos și să te descurci, deși nici nu poți citi sau merge cu mașina. Dimineața, cel mic nu vrea niciodată să lase joaca pentru ca să-i schimb scutecul și să-l îmbrac. Dar, de fapt, face exact ce ar trebui: își folosește imaginația, inventează povești și se bucură de copilărie.
Atunci intru eu și îi cer să se oprească imediat, ca să-l ducem pe fratele mai mare la școală. Și totuși, de cele mai multe ori cedează. Uneori îl mitruiesc cu o acadea, dar de cele mai multe ori mă lasă să-l schimb și chiar râde la cântecele sau gâdilatul meu. Într-un fel sau altul, reușim să ieșim din casă, aproape gata și aproape la timp”, povestește scriitoarea Wendy Wisner în rubricile Your Tango.
SURSA FOTO: freepik.com @nastyaofly
Cât de des îi mulțumești copilului pentru lucruri pe care, în mod evident, nu are chef să le facă?
Cât de des îi arăți recunoștință pentru că își întrerupe joaca, care pentru el este foarte importantă, exact când i se pare cel mai nepotrivit moment?
Prea rar. Asta e realitatea. Nu îi spui „mulțumesc” suficient de des.
„Fiul meu cel mare stă șase ore la școală și se întoarce acasă obosit. Evident că nu are chef să își facă temele. După o zi întreagă în care a fost nevoit să respecte reguli și să asculte indicații, are nevoie să facă ce vrea el. Pentru el, temele par doar o sarcină inutilă, un memento al obligațiilor din timpul zilei.
Chiar și așa, deși protestează și eu insist de nenumărate ori, până la urmă își face temele. Da, uneori le face pe fugă și neglijent. Alteori trebuie să îi repet de multe ori să se apuce de lucru și îmi vine să le fac eu în locul lui. Dar adevărul este că le face. În fiecare seară. Și eu nu îi mulțumesc destul pentru asta”, mai scrie autoarea.
„Când le mulțumesc copiilor mei, se luminează la față. Se simt importanți, de parcă simplul gest de a-și pune pantofii îi transformă în vedete. Desigur, faptul că fac ceea ce trebuie nu îi face celebri. Totuși, de fiecare dată când reușesc să ducă la capăt ceva dificil, cresc și se dezvoltă în moduri importante”, mai spune Wendy Wisner.
Copiii merită să simtă recunoștința părinților. Iar când îți faci timp să le mulțumești, le reamintești cât de buni sunt, de fapt (și avem nevoie de aceste reamintiri uneori).
„Vă mulțumesc pentru lucrurile care întrerup joaca și par o povară. În viitor veți înțelege că v-am învățat să faceți aceste lucruri pentru binele vostru. Veți vedea că viața presupune uneori să faci ceea ce trebuie, chiar dacă nu vrei. Acum e greu să înțelegeți asta.
Vă mulțumesc pentru lucrurile pe care fiecare fibră din voi crede că nu ar trebui să le faceți. Și totuși le faceți. Vă mulțumesc și pentru că învățați să spuneți mulțumesc mie, profesorilor voștri, prietenilor voștri și unii altora.
Cel mai mult, vă mulțumesc pentru că sunteți voi. Sunteți exact copiii care trebuia să fiți: uneori dezordonați, gânditori liberi, curioși și creativi. V-am spus oare suficient cât de mult vă admir, cât de minunat a fost să vă cunosc? Vă iubesc și sunt recunoscătoare pentru fiecare clipă petrecută cu voi, chiar dacă anii aceștia sunt haotici, obositori și plini de provocări”, conchide scriitoarea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
