”Când plânge îmi pierd răbdarea și nu știu ce să fac”: Cum să potolești plânsul la bebeluși și copii

Data publicării:
Fotografie de la Phil Nguyen/ Pexels
Fotografie de la Phil Nguyen/ Pexels

Crizele de plâns ale copiilor și ale nou-născuților ne pun uneori în mare dificultate, sau mai bine zis,  uneori chiar ne pun într-o stare de nervi pentru că nu suntem în stare să ne liniștim și să ne consolăm copiii.



Fie că este vorba de un strigăt brusc de noapte al unui nou-născut, de un strigăt neconsolat și disperat la 3 ani sau de copii de 6 ani care plâng fără motiv și fără cauze aparente, întotdeauna există pași pe care îi poți urma și care te pot ajuta să te calmezi și să îl liniștești pe copilul tău când plânge.

Primul pas fundamental: dacă începi cu scopul de a-ți face copilul să nu mai plângă, pierzi imediat din start...

În primul rând, atunci când un copil plânge, primul indiciu este să faci tot posibilul pentru a nu fi alarmat sau a intra în criză.

Nici măcar să nu pleci cu armura și sulița în mână gândindu-te: „Acum trebuie să mă țin bine: primul meu obiectiv trebuie să fie să te fac să te oprești!”

De ce nu ar trebui reprimat plânsul? 

Simplu: prin plâns orice ființă umană exprimă un sentiment, o teamă sau exprimă o nevoie. Acest lucru se aplică și mai mult nou-născuților și copiilor.

Așa că plânsul, fie că este plânsul nocturn al unui bebeluș de 5 luni, plânsul brusc al unui copil de 2 ani sau un plâns de neconsolat la 4 ani, nu trebuie de fapt reprimat, ci trebuie salutat și înțeles.

De fapt, copilul tău are nevoie să plângă pentru că plângând, nu numai că ne cere ajutorul, dar la nivel fiziologic se eliberează de tensiune excesivă, se golește de tristețe, durere, frustrare, nervozitate ...

Cel mai eficient lucru pe care îl putem face

Așa că cel mai eficient lucru pe care îl putem face, rămânând calmi, este să ne apropiem de el, să-l îmbrățișăm, să-l ridicăm sau să ne aplecăm, să-l privim în ochi și arătându-ne empatia putem spune de exemplu: „Off puiule, ce s-a întâmplat? Desigur, dacă vrei să plângi, plânge. Nu îți face griji".

Și stăm cu el, spunându-i de exemplu: „Dar e atât de trist... La naiba, ești atât de supărată, iubire”,  „Desigur că ți-a fost frică... Doamne, ce alunecare ai făcut de pe scaun!”, „Vino iubire, arată-mi unde te-ai rănit”.

În acest moment vei observa că copilul tău începe să se calmeze. Dacă poate vorbi, vă va putea spune și ce s-a întâmplat și cum se simte.

Care sunt avantajele plânsului?

Dacă nu ne enervăm și cu calm îi permitem copilului nostru să plângă, acesta se va elibera, va elibera o tensiune.

Dacă suntem alături de elî n criza de plâns și nu l-am făcut să se simtă inadecvat și judecat, pentru el am fost adevărați prieteni, ajutoare magice, prin urmare extrem de înțelegători care până la urmă l-au ajutat să găsească o soluție.

Gândește-te cum te simți mai ușor după plâns dacă ai trăit o situație tristă sau dureroasă din punct de vedere emoțional.

Așa că nu numai că am rezolvat dificultatea și l-am ajutat, dar i-am dat exemplul adevărat și singurul care contează.

În acest fel, încetul cu încetul, va putea face același lucru cu el însuși și în timp va învăța că:

- Plânsul nu este o problemă.

- El poate exprima și spune mamei și tatălui ceea ce simte, orice sentiment este bine pentru că nu este judecat sau acuzat.

- Va putea înțelege dacă este supărat, trist, dezamăgit etc...

- Prin înțelegerea și acceptarea ta, el se va simți mai bine și se va calma.

- Este posibil să găsiți o soluție și să o rezolvați.

O mare problemă în societatea de astăzi

Acesta este unul dintre cele mai importante exemple pe care le putem da copiilor și tinerilor, pentru că în societatea de astăzi există o mare problemă.

În general, noi, adulții, ne străduim să ne gestionăm bagajul intern, suntem mereu supărați fără să înțelegem de ce, ne pierdem imediat răbdarea, ne chinuim să luăm singuri măsuri pentru a găsi soluții. Din păcate, de multe ori nu suntem autonomi din acest punct de vedere.

Nu știm să rămânem calmi și lucizi, nu este nevoie de mult și erupem imediat ca vulcanii și ne pierdem controlul.

Și asta se întâmplă pentru că în copilărie primeam adesea exemple de adulți furioși, care nu încercau să ne înțeleagă, dar care aveau tendința de a ne reprima sentimentele, aveau tendința să ne aducă la tăcere cu tonuri dure și priviri înghețate fără a primi și a înțelege cauza tristeții noastre.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Elena Didila | Categorie: Comportamente si Emotii
Tagurile articolului: copii criza de plans emotii plans





DC Media Group Audience
pixel