Ce se întâmplă în creierul copilului ce are acces la ecrane încă de dimineață

De aceea este extrem de important ca aceștia să nu aibă acces la telefon, ecrane chiar de cum se trezesc, atrage atenția Iulia Dobre, profesor educație timpurie.

Atunci când primul stimul al zilei este un ecran, tranziția de la somn la veghe se face brusc, iar copilul poate deveni agitat sau retras.

Micile ritualuri de dimineață, conversațiile cu părinții, prezența acestora sunt extrem de importante pentru reglarea emoțională.

„Dimineața este un interval neurobiologic delicat. Trecerea de la somn la stare de veghe presupune o reorganizare progresivă a sistemelor de activare.
Nivelul de vigilență crește treptat, atenția se structurează, emoțiile se stabilizează. În mod natural, această tranziție este susținută de interacțiune umană, de ritm, de predictibilitate.
Când primul stimul al zilei este unul digital — rapid, dinamic, cu alternanțe vizuale și sonore intense — activarea nu mai este graduală, ci bruscă.
Creierul copilului mic, aflat într-o perioadă de plasticitate accentuată, este sensibil la tiparele repetate de stimulare. Asocierea constantă dintre trezire și input digital intens poate modela așteptarea ca starea de „funcționare” să fie dependentă de un stimul extern puternic.
Cu alte cuvinte, copilul poate ajunge să simtă că are nevoie de această stimulare pentru a se mobiliza.

Din perspectiva autoreglării emoționale, dimineața este un exercițiu zilnic de adaptare. Copilul învață să tolereze disconfortul trezirii, să gestioneze separarea de părinți, să intre într-un ritm social diferit de cel familial. Aceste procese, deși pot fi inconfortabile, sunt esențiale pentru maturizarea mecanismelor interne de reglare. Dacă ecranul devine principalul instrument de calmare sau distragere, mesajul implicit este că disconfortul se evită, nu se integrează. Reglarea vine din exterior, nu din relație sau din resurse proprii.
În practica educațională, am observat îndelung consecințele subtile ale acestui tipar.

Copiii care ajung la grădiniță imediat după un episod de vizionare pot manifesta fie o stare de suprastimulare — agitație, dificultate de concentrare, iritabilitate la întrerupere — fie o retragere temporară, ca efect al tranziției bruște de la un stimul captivant individual la un mediu colectiv care solicită atenție distribuită, așteptare, cooperare. Trecerea devine mai abruptă, iar adaptarea necesită un efort suplimentar.
Dincolo de dimensiunea neurocognitivă, există una relațională profundă.

Dimineața este un spațiu privilegiat de conectare.
Ritualurile repetitive, îmbrăcatul, micul dejun, drumul spre grădiniță, creează predictibilitate și siguranță. Contactul vizual, tonul vocii, schimburile simple de replici contribuie la consolidarea atașamentului.
Aceste micro-momente zilnice au o valoare cumulativă. Ele construiesc sentimentul de bază că lumea este coerentă și că adultul este disponibil.

Când ecranul ocupă acest spațiu, oportunitatea de reglare relațională se reduce. Nu dispare complet, dar se diminuează. În timp, pierdem un cadru natural de construire a securității emoționale.
Recomandările formulate de American Academy of Pediatrics și de World Health Organization susțin limitarea expunerii la ecrane în copilăria timpurie și evitarea utilizării lor ca principal mijloc de reglare emoțională. Aceste poziții nu sunt ideologice, ci bazate pe date privind dezvoltarea atenției, a limbajului și a competențelor socio-emoționale”, a transmis Iulia Dobre, profesor educație timpurie.

CITEȘTE ȘI 

Importanța comunicării dintre părinți și cadrele didactice. „Grădinița este un mediu sigur în care copiii învață să interacționeze”

Sfaturi pentru părinții copleșiți de crizele și refuzurile celui mic. „Nu este nevoie să fie perfecți, ci suficient de prezenți”

EXCLUSIV Metode blânde prin care copiii învață să-și controleze emoțiile. Iulia Dobre: „Nu rezonez cu pedeapsa”