Jean M. Twenge, expertă în psihologie și autoare a peste 190 de studii și cărți precum „Generations” și „iGen”, dezvăluie cum să crești copii inteligenți într-o lume obsedată de tehnologie.
Imaginează-ți că la 10 ani le-ai fi spus părinților tăi: „Vreau un dispozitiv de 1.000 de dolari și încă 40 de dolari pe lună ca să-l folosesc. Îmi va permite să vorbesc toată ziua cu prieteni și cu adulți pe care nu i-am întâlnit niciodată. Și, apropo, nu voi mai ridica privirea de la el”.
Răspunsul ar fi fost, fără îndoială, nu.
Acum gândește-te la 12 ani: „Aș vrea să fac sute de poze cu mine și să le postez ca să le vadă toți colegii și oricine altcineva online, iar apoi să îmi spună cum arăt”. Practic, asta înseamnă Instagram. Și, foarte probabil, părinții ți-ar fi interzis imediat.
Astăzi însă, majoritatea părinților spun da. De multe ori nici nu realizează ce presupune să îi dai copilului un smartphone. Nu înseamnă că sunt părinți iresponsabili. Mulți dintre ei impun ore de somn, cer să fie purtată centura de siguranță și insistă pe bune maniere, relatează experta în rubricile CNBC.
Totuși, atracția tehnologiei și a rețelelor sociale este atât de puternică și atât de acceptată, încât chiar și părinții atenți ajung să urmeze ceea ce fac ceilalți.
Datele sunt îngrijorătoare. Copiii primesc primul smartphone, în medie, la 11 ani. Aproape 40% dintre cei cu vârste între 10 și 12 ani folosesc deja rețele sociale. Studiile arată că efectele nu sunt deloc pozitive.
Ce poți face ca părinte? Răspunsul vine de la Jean M. Twenge și este mai simplu decât pare: să preiei controlul.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Stilurile de parenting au fost mereu un subiect dezbătut. Probabil ai auzit de părinții elicopter, care supraveghează fiecare pas, de părinții plug de zăpadă, care îndepărtează toate obstacolele, sau de părinții permisivi, care evită să spună „nu”.
Specialiștii însă clasifică parentingul în patru stiluri principale. Ca să fie mai ușor de reținut, le putem compara cu animale marine:
Parenting neimplicat (peștele): părinții oferă doar nevoile de bază și apoi se retrag. Nu există reguli și nici afecțiune. Copiii cresc pe cont propriu.
Parenting permisiv (bureții de mare): părinții sunt calzi și protectivi, dar nu stabilesc limite. „Gentle parenting” intră adesea aici, cu multă iubire, dar fără structură.
Parenting autoritar (rechinul tigru): reguli stricte, pedepse dure și lipsă de căldură. Mesajul central este „pentru că așa am spus eu”. Copiii ascultă, dar acumulează resentimente.
Parenting autoritativ (delfinul): echilibru între afecțiune și limite clare. Regulile sunt ferme, dar explicate. Există flexibilitate și respect pentru nevoile copilului.
Zeci de ani de cercetări arată același lucru: parentingul autoritativ, asemănat cu delfinul, formează copii sănătoși și rezilienți.
Părinții „pește” și „bureții de mare” nu stabilesc limite. Copiii crescuți astfel iau adesea decizii nesănătoase, cum ar fi să mănânce dulciuri la cină sau să stea pe ecrane până noaptea târziu. Când lumea reală le impune restricții, nu știu cum să reacționeze.
Părinții „rechin tigru” impun reguli fără căldură sau explicații. Copiii respectă regulile doar când sunt supravegheați, dar se abat imediat ce nu sunt controlați. Mulți devin adulți care se comportă responsabil doar sub presiune și nu au motivație proprie.
Părinții „delfin” combină structura cu empatia. Ei validează emoțiile copilului, dar mențin limite clare. Psihologul Becky Kennedy numește asta „conducere fermă”: iei decizii bune pentru copilul tău, chiar dacă pe moment îl supără.
SURSA FOTO: freepik.com @The Yuri Arcurs Collection
Aplicat la telefoane și rețele sociale, parentingul de tip delfin înseamnă să stabilești reguli clare și să le respecți consecvent. De exemplu: fără telefoane în dormitor pe timpul nopții, fără acces la rețele sociale înainte de o anumită vârstă, limită zilnică pentru timpul petrecut pe ecrane.
La fel de important este să explici de ce. În loc de „pentru că așa am spus eu”, poți spune: „rolul meu este să iau decizii care te ajută să rămâi sănătos, chiar dacă nu îți plac acum. Înțeleg că ești supărat, dar aceasta este una dintre situațiile în care trebuie să mă asculți”.
Această abordare aduce echilibrul potrivit. Copilul înțelege că limitele nu sunt pedepse, ci protecții. În același timp, relația părinte - copil se bazează pe încredere și grijă, nu pe frică sau evitare.
Dacă spui mereu „da” și lași copilul să petreacă ore în șir pe ecrane, poate părea că păstrezi liniștea pe termen scurt. Dar, în realitate, îi afectezi capacitatea de concentrare, de a construi relații și de a deveni independent.
Rolul tău nu este să îți faci copilul fericit în fiecare clipă, ci să îl formezi ca adult competent și sigur pe el, spune experta.
Parentingul nu este un parteneriat de la egal la egal. Sigur că vrei apropiere și conexiune, dar ești părinte, nu prieten, atrage atenția Jean M. Twenge. Copiii nu au încă maturitatea emoțională sau experiența de viață pentru a lua cele mai bune decizii pe termen lung. Aici intervine „conducerea fermă”: le oferi ceea ce au nevoie, nu doar ceea ce își doresc.
Data viitoare când simți că vrei să cedezi, amintește-ți: nu crești doar copii, ci viitori adulți.
Parentingul de tip delfin, care combină fermitatea cu flexibilitatea și afecțiunea, le oferă cele mai bune șanse să devină oameni sănătoși și independenți într-o lume dominată de tehnologie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
