Copii agresivi la vârsta școlară: Este vina mamei? Reține aceste două aspecte și încearcă să eviți următoarele greșeli

Data publicării:
Fotografie de la Mikhail Nilov/ Pexels
Fotografie de la Mikhail Nilov/ Pexels

Copiii agresivi” prezintă mai frecvent dificultăți legate de performanța academică și abilitățile sociale, cu consecințe care reverberează de-a lungul anilor, precum dezvoltarea comportamentului criminal, abuzul de substanțe și comportamente care pun în pericol sănătatea și siguranța fizică.



Dar în ce constă exact comportamentul agresiv? În general, se poate spune că agresivitatea este considerată o subcategorie a comportamentului antisocial mai larg.

În special, scalele care măsoară comportamentele agresive la copii includ neascultarea față de profesori, inventarea poveștilor care nu s-au întâmplat niciodată și minciuna,realizarea unor comportamente care îi enervează pe ceilalți și începerea unor lupte fizice și verbale cu colegii de clasă.

În general, pentru ca un comportament sa fie considerat agresiv, copilul trebuie să acționeze cu intenția de a provoca disconfort celorlalți – atât semenilor cât și adulților; deși aceste atitudini sunt adesea semnalate încă din școala primară, numeroase studii longitudinale au arătat că debutul comportamentului agresiv are loc chiar și la vârsta preșcolară.

Agresivitatea la copii și comportamentele agresive: Rolul familiei

Cum și de ce stilul parental influențează direct comportamentul agresiv al copiilor? Chiar dacă clișeul „Întotdeauna vina părinților” este de fapt limitativ și sunt mulți factori în joc în creșterea unui copil, nu poate fi ignorat faptul că părinții joacă, independent de celelalte variabile, un rol decisiv în planul cognitiv și dezvoltarea emoțională și viața socială a copilului.

2. Fotografie... (pexels-rdne-6936379_30794700.jpg)

Fotografie de la RDNE Stock Project/ Pexels

STUDIU

Un studiu publicat în revista Child Development demonstrează tocmai asta: 260 de diade mamă-copil au fost observate de la nașterea copilului până în clasa întâi.

Din prima lună de viață până la vârsta de trei ani, măsurile de evaluare au inclus observarea directă a diadei de către un psiholog însoțită de rapoartele mamei; ulterior, cercetătorii au observat și codificat comportamentele mamelor în situații ad-hoc, precum acordarea unei sarcini care punea copilul în dificultate și necesita ajutorul mamei; în final, în primul an de școală, comportamentele copiilor au fost monitorizate în clasă de către profesori și acasă de către părinți.

REZULTATE

Rezultatele studiului vorbesc clar: ceea ce contează în apariția problemelor comportamentale agresive, mai mult decât temperamentul copilului sau mediul extern, este stilul parental negativ.

Mai exact, atunci când părintele exprimă emoții negative îndreptate către copilul său și când există conflicte între mamă și copil, s-ar crea un cerc vicios în care negativitatea mamei trezește în copil niveluri ridicate de furie, nervozitate și ostilitate, ceea ce la rândul său, făcând acest lucru, stimulează mai multă ostilitate în mama însăși.

3. Fotografie... (pexels-keira-burton-6147147_64046900.jpg)

Fotografie de la Keira Burton/ Pexels

Copiii, de-a lungul timpului, devin incapabili să- și regleze emoțiile negative atunci când se manifestă în grupul de colegi, ducând astfel la apariția unui comportament agresiv.

De această problemă se leagă stilul parental autoritar, caracterizat prin receptivitate scăzută la nevoile copilului, răceală parentală și control coercitiv ridicat, exprimat prin pedepse, inclusiv fizice, ostilitate verbală și lipsă de explicații date copiilor cu privire la comportamentele lor greșite care au dus la pedepsirea lor.

Important de reținut

Părinții care reacționează la furia copiilor lor cu furie și agresivitate egală sau care folosesc amenințări și tonuri foarte înalte de voce au șanse semnificativ mai mari de a avea copii agresivi decât părinții care folosesc în schimb strategii pozitive (Weiss et al., 1992).

Chiar și doar agresivitatea verbală este asociată cu dezvoltarea comportamentelor agresive la copii, la fel ca și delincvența și problemele interpersonale de la vârsta preșcolară până la adolescență (Vissing et al., 1991).

Dacă este adevărat că părinții au o influență atât de puternică în modelarea comportamentelor copiilor lor, nu ar trebui să disperăm. Într-adevăr, tocmai din acest motiv, sugestiile medicilor pediatri și terapeuților ne spun să folosim comportamentul mamei și al tatălui pentru a-l schimba pe cel al copilului.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Elena Didila | Categorie: Prescolari si Scolari





DC Media Group Audience
pixel