Mulți părinți trec prin același moment: copilul refuză școala, se lovește de plictiseală sau spune „nu-mi place să învăț”.
Răspunsul impulsiv, certuri, amenințări sau lecții morale, rar schimbă lucrurile pe termen lung. În schimb, o combinație de înțelegere, limitare clară a consecințelor reale și intervenții practice validate științific poate ajuta copilul să revină pe traseu.
În continuare găsești o analiză detaliată: ce spun studiile despre cauze și consecințe, ce recomandă specialiștii, ce poți spune (ferm!) și un set de tactici aplicabile acasă.
SURSA FOTO: freepik.com @alekxxxis
Angajamentul școlar este puternic corelat cu rezultatele academice: meta-analize arată că diferite componente ale angajamentului (cognitiv, comportamental, emoțional) influențează semnificativ performanța și retenția elevilor.
Intervențiile care cresc angajamentul aduc îmbunătățiri vizibile în învățare, conform PubMed Central.
Refuzul școlii și absenteismul cronic sunt asociate cu probleme de sănătate mentală (anxietate, depresie) și cu risc crescut de abandon școlar, ceea ce la rândul său scade oportunitățile profesionale pe termen lung.
Studiile clinice și revizuirile recente subliniază necesitatea de a trata această problemă din timp, conform sursei citate.
Măsurile de sistem contează: raportul PISA arată că mediul școlar, practicile pedagogice și politicile educaționale explică o parte importantă din variația performanțelor elevilor între țări și între școli, adică nu totul e „din vina” elevului, sistemul influențează enorm.
Rezultatele PISA rămân, de asemenea, predictive pentru oportunități socio-economice viitoare.
Concluzie rapidă: dacă copilul nu se implică la școală sunt două dimensiuni pe care le pierzi simultan: învățarea curentă și posibilitățile viitoare. Ambele pot fi îndreptate cu intervenții potrivite, dar ignorarea problema agravează riscurile.
Mai jos găsești afirmații scurte, „tăioase”, care spun adevăruri, dar însoțite de explicații și plan de acțiune (pentru a nu demoraliza).
„Viața nu e mereu plăcută; opțiunile cresc dacă înveți acum”.
De ce: cursurile și abilitățile uzuale nu sunt doar teste, sunt baza unor opțiuni (joburi, studii suplimentare). OECD arată că performanța în școală are legătură cu oportunitățile adulte.
„Efortul de azi îți cumpără libertate mâine!”
Concret: stăpânirea cititului, a organizării sau a matematicii îți permite să alegi, nu să fii obligat. Cercetările Dweck/Duckworth sugerează că atitudinile față de efort și reziliență (growth mindset, grit) sunt importante pentru succes.
„Nu accept lipsa de implicare, nu pentru că vreau să te pedepsesc, ci pentru că te protejez!”
Consecințe clare: absențe compensatorii, ore de recuperare, responsabilități casnice sau limitarea ecranelor până la îndeplinirea unor obiective. Consecințele explicate calm funcționează mai bine decât pedeapsa bruscă.
„Nu va rămâne așa pe vecie, dar trebuie să lucrăm împreună!”
Mesajul transmite speranță dar responsabilitate comună (părinte + copil).
Am ales câteva citate utile, din surse publice recunoscute:
Carol S. Dweck (despre importanța efortului și mindset-ului):
„Indiferent de capacitatea ta, efortul este cel care aprinde acea capacitate și o transformă în realizare!”
Angela Duckworth (despre perseverență):
„Grit-ul este pasiune și perseverență pentru obiective pe termen foarte lung. Grit-ul înseamnă rezistență. Grit-ul înseamnă să rămâi alături de viitorul tău, zi după zi…”
(n.r. - Grit este o combinație de pasiune și perseverență pentru obiective pe termen lung. Nu este vorba doar despre talent sau inteligență, ci despre capacitatea ta de a continua să muncești și să te străduiești, chiar și atunci când întâmpini obstacole sau eșecuri.)
Aceste idei nu înseamnă „forțează copilul orbește”. Ele subliniază saltul de la „nu pot” la „nu pot încă”, un instrument valoros în comunicare.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Nu trata problema ca pe un singur lucru, adesea sunt mai multe, informează experții internaționali.
Motivare scăzută / plictiseală (curriculum neprovocator sau nepotrivit), sistemul sau nivelul pot fi nepotrivite, conform OECD.
Probleme sociale (bullying, conflict cu colegii sau profesorii).
Dificultăți de învățare (dislexie, ADHD) sau lipsa adaptării pedagogice.
Anxietate, depresie, tulburări de atașament, uneori refuzul școlii e manifestarea unui diagnostic psihologic. Studiile clinice recomandă evaluare când absenteismul e sever.
Familie / modele de atitudine față de muncă: comportamentul părinților și așteptările influențează foarte mult, potrivit UNICEF.
Următorul set este o combinație de recomandări din ghiduri internaționale (UNICEF, OECD) și practici validate în literatura științifică.
Începe cu o conversație calmă: întreabă „ce e mai greu la școală pentru tine?”
Evită etichetele.
Notează când a început schimbarea.
Dacă observi anxietate severă sau retragere socială, programează o evaluare psihologică.
De exemplu: „Dacă nu finalizezi temele, nu avem acces la ecran seara”. Consecințele funcționează când sunt explicate înainte, consecvente și proporționale. (recomandare practică, susținută de strategii de parenting din OECD/UNICEF).
În loc de „învață toată matematica”, pune 3 sarcini de 15 minute. Recompensează progresul imediat (la 15–30 minute). Studii despre angajament arată eficiența fragmentării sarcinilor.
Folosește limbaj care laudă efortul, strategia și progresul („îmi place cum ai căutat altă metodă”) nu doar rezultatul. Aceasta e o recomandare comună bazată pe cercetările lui Dweck.
Găsește legături: dacă-i plac jocurile video, arată-i cum logica din programare e matematică aplicată. Dacă-i place muzica, folosește fracții la ritm.
Relevanța crește angajamentul, practică recomandată de pedagogi.
Dacă absenteismul crește, cere o întâlnire cu psihologul școlii, cu consilierul sau cu medicul de familie. Intervențiile timpurii reduc riscul de abandon.
Cooperarea părinte-profesor cu planuri concrete (timp de recuperare, adaptări curriculare) funcționează cel mai bine.
UNICEF recomandă programe de implicare parentală bine structurate.
Copiii învață prin observație: modul în care părintele gestionează frustrarea, efortul și planificarea e un model puternic (OECD).
Acestea pot fi rostite ca afirmații scurte, repetate calm și susținute de acțiuni consecvente:
Atenție: tonul contează. Mesajele dure funcționează dacă nu sunt umilitoare și sunt urmate de sprijin concret.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Nu minimaliza: „Lasă că așa am fost și eu” (acesta legitimează pasivitatea).
Nu folosi numai recompense materiale (în timp, acestea pierd eficiența).
Nu amâna consultul profesional dacă absenteismul continuă > 2–3 luni sau dacă observi schimbări majore de dispoziție.
Săptămâna 1: evaluare calmă, discuție + notare cauze; stabilire micro-obiective (15–30 min).
Săptămâna 2: consecințe clarificate + întâlnire cu dirigintele; verificare progres 2×/săpt.
Săptămâna 3: adaptare practică (teme legate de interes) + 1 sesiune de recuperare/tutoring.
Săptămâna 4: evaluare psihologică dacă absenteismul nu scade; implementare strategie de „growth mindset”.
Săptămâna 5 - 6: consolidare, reducere graduală a supravegherii directe, construirea rutinei independente.
Spune-i copilului adevărul: viața are părți grele. A învăța azi înseamnă a avea opțiuni mâine. Dar fă-o fără teamă și fără umilire. Combină mesajul dur („viața e grea”) cu sprijinul practic („îți stau alături să facem pași mărunți”).
Datele ne arată că intervențiile timpurii, implicarea părinților și o colaborare strânsă cu școala reduc riscurile pe termen lung.
Învățătorii recunosc imediat elevii care învață repede: „Au aceste 3 obiceiuri încă din clasa I”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
