”Marile întrebări” ale celor mici îi pun adesea în dificultate pe adulți. Ce să nu faci când te confrunți cu „de ce?” al copilului dumneavoastră pentru a-l ajuta în creșterea și descoperirea lumii din jurul lui? I
Iată 5 sfaturi utile părinților care se simt adesea incomod sau incapabili să răspundă la întrebările existențiale ale copiilor.
Adesea un „de ce” este însoțit de o altă serie de întrebări pentru a investiga situația și cererea constantă de informații îl poate determina pe părinte să se obosească să răspundă și, uneori, să se prefacă că nu a auzit. Această atitudine riscă să genereze o stare de nesiguranță și să accentueze nevoia de atenție. Dacă atunci când întrebarea este pusă nu există timp suficient pentru a răspunde adecvat, aceasta poate fi amânată într-un alt moment al zilei, dar este important să ne amintim că trebuie să validăm „de ce” și să facem copilul să se simtă auzit și primit cu un explicație cât mai clară și concretă. Prin „de ce” copilul își creează propria viziune asupra lumii și de aceea este esențial să-l ajutăm în această călătorie.
Atunci când o întrebare este ignorată sau eludată, micuțul, nepercepând prezența și fiabilitatea figurii adulte, va fi făcut să creadă că trebuie să se descurce singur în momentele de dificultate. Prin urmare, este corect să abordăm cu sinceritate chiar și cele mai dificile întrebări, întrucât evaziunea părintelui l-ar determina pe copil să creadă că nu merită să fie curios. Dacă am fost prinși cu nerăbdare și nu ne simțim pregătiți să răspundem imediat, îi putem explica copilului că întrebarea lui este foarte importantă și că avem nevoie de timp pentru a ne gândi la cel mai bun răspuns pe care să-i dăm. Părintele poate răspunde și cu un „nu știu” și propune să căutăm răspunsul împreună.
Curiozitatea copiilor este clară și fără nicio răutate sau prejudecată, spre deosebire de ceea ce ni se întâmplă nouă, adulții, care simțim disconfort și inadecvare atunci când ne confruntăm cu anumite întrebări. „De ce” lor provine din senzații care le provoacă emoții și întrebări pe care simt că nu le pot gestiona singuri. Amânarea explicației la un moment nedefinit în viitorul îndepărtat diminuează valoarea întrebării în sine și îl face pe copil să-și perceapă cererea ca fiind greșită.
Oferirea de răspunsuri înșelătoare poate contribui la formarea unei viziuni nerealiste asupra lumii înconjurătoare și poate face ca un copil să-și piardă încrederea în părinții săi odată ce descoperă adevărul. Prin urmare, este corect să abordăm cu sinceritate chiar și cele mai dificile întrebări, întrucât evaziunea părintelui l-ar determina pe copil să creadă că nu merită să fie curios.
Copiii încep să înțeleagă ironia abia în jurul vârstei de 6 ani, așa că un răspuns ironic cu siguranță nu l-ar ajuta pe copil să-și clarifice îndoielile. În schimb, este bine să folosești cuvinte simple și directe fără să folosești un limbaj complex cu detalii excesive: copilul nu are nevoie să știe nimic mai mult decât ce a cerut, ci doar cateva explicații simple și sincere.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.