Se spune adesea că relația dintre părinte și copil se bazează pe încredere, dar ce se întâmplă când copilul nu vrea sau nu poate să spună ce îl supără?
Soledad Carmona, educatoare și promotoare a disciplinei pozitive, explică de ce este esențial ca adultul să fie „disponibil”, nu prin autoritate, ci prin prezență, empatie și deschidere.
SURSA FOTO: FREEPIK.com@freepik
Mulți copii ascund lucruri, un secret spus de un prieten, o jignire, o teamă, dar nu toate tainele sunt la fel. Carmona atrage atenția că un secret „bun” e acela care aduce bucurie, speranță, entuziasm. Dar un secret care provoacă teamă, rușine sau disconfort, acela ar trebui să fie împărtășit cu un adult de încredere.
De aceea, este important să îi învățăm pe copii, de la vârste fragede, ce înseamnă emoțiile lor, să le punem un nume: frică, tristețe, confuzie și să le explicăm că nu toate emoțiile trebuie ascunse.
Când spunem copilului „poți să-mi spui orice”, cu adevărat să și demonstrăm asta. Disponibilitatea adultului, timp, atenție, calm, e cea care îi spune copilului că are un spațiu sigur să vorbească. Carmona subliniază că nu e de ajuns un moment ocazional; încrederea se creează în rutina zilnică, în felul cum le vorbim, cum reacționăm la emoțiile lor, cum arătăm că suntem acolo, fără judecăți, potrivit Hola.
Aceasta presupune răbdare, ascultare activă, empatie, dar și capacitatea adultului de a valida emoțiile copilului: „Înțeleg că ai fost speriat / supărat / confuz”, „Îți mulțumesc că mi-ai spus”, în loc de „Nu e nimic, trece”. Așa copilul va învăța că nu trebuie să ascundă ce îl doare.
SURSA FOTO: FREEPIK.com@dimaberlin
Carmona a creat și un volum pentru copii, „El secreto de Nora”, conceput ca un instrument de sprijin: o poveste care arată că a cere ajutor nu e o rușine, ci un act curajos. Copiii pot recunoaște în personajele cărții propriile temeri, nesiguranțe sau frustrări. Prin asta, povestea devine un canal sigur de comunicare și un început de dialog.
Când copilul înțelege că emoțiile există pentru a fi exprimate, că cererea de ajutor nu e un semn de slăbiciune, ci de curaj, relația cu părinții devine mai deschisă.
Creează un spațiu sigur: nu doar fizic, ci emoțional — ascultă cu răbdare, fără replici de genul „Nu e mare lucru”.
Încurajează exprimarea sinceră a emoțiilor. Validarea („Te înțeleg”) e mai importantă decât soluțiile imediate.
Construiește încrederea zi de zi — nu aștepta momentul perfect, ci fii acolo constant.
Folosește poveștile — cărțile sau dialogurile — ca punți de comunicare, mai ales dacă copilul nu știe să pună în cuvinte ce simte.
CITEȘTE ȘI
De ce unii tineri evită fotografiile și ce spun psihologii
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
