Jurnalistul Dragoș Pătraru, în cadrul podcastului „Vocea Nației”, a adus o critică severă abordării simpliste a problemelor din sistemul de învățământ, insistând că performanța elevilor nu poate fi analizată în izolare.
Comentariul a pornit de la declarațiile premierului Ilie Bolojan, care le transmitea profesorilor protestatari că, deși „au scăzut normele didactice, a scăzut numărul de copii în clasă, au crescut salariile”, totuși „nu s-a văzut nicio îmbunătățire globală a sistemului de învățământ”.
Pătraru a subliniat în cadrul podcastului „Vocea Nației” că este o „greșeală uriașă ca rezultatele slabe ale elevilor să fie atribuite exclusiv cadrelor didactice”.
O altă declarație dură vizată a fost cea a profesorului universitar Cristian Preda, care a afirmat că „școlile din mediul rural nu produc elevi buni cu excepțiile de rigoare” și că rata mică de intrare în facultăți confirmă acest lucru, deși la Facultatea de Științe Politice există locuri „pentru elevii din mediul rural și nu sunt ocupate”.
Dragoș Pătraru a reacționat vehement la această poziție, considerând că „să spui așa ceva ca profesor universitar arată că elevii care nu ajung studenți la cursurile domnului Cristian Preda chiar nu pierd nimic”.
El a descris personajele care populează spațiul public românesc, care „stau numai cu meritocrația în gură pentru a-i da astfel la o parte pe toți cei care n-au avut norocul lor”. Jurnalistul a catalogat aceste personaje drept „sinistre” și a pus în lumină „câtă aroganță zace în aceste personaje”.
El a adăugat că este și mai grav când „dovezile de ignoranță vin din partea unui premier care în teorie trebuie să gestioneze ce se întâmplă într-o țară întreagă cu toți cetățenii”. Critica esențială se referă la incapacitatea de a gestiona ceea ce nu cunoști, folosind „o singură lentilă în izolare și neschimbând vreodată perspectiva asta nenorocită”.
Jurnalistul a detaliat condițiile care fac imposibilă performanța școlară, criticând viziunea celor care, născuți în familii bune și având „acces la școli bune și de resurse materiale”, îi „ceartă pe cei mai săraci că n-ajung la cele mai înalte școli”.
Dragoș Pătraru a enumerat o serie de obstacole cu care se confruntă elevii, în special cei din mediul defavorizat:
Elevul străbate „kilometri întregi pe jos ca să ajungă la școală”, ajungând să renunțe în zilele când este obosit.
Părinții „au nevoie de el în gospodărie pentru treburi casnice”.
Elevul este „martor la violență domestică” sau „n-are ce să mănânce”.
Elevul nu are „un colț în casă cu liniște, cu o masă, un scaun unde să învețe pentru testul de a doua zi”.
Hainele îi „miros a mucegai pentru că n-are unde să le spele sau să le usuce, iar colegii se feresc de el pentru că miroase urât”.
Dragoș Pătraru a precizat că „un profesor nu-l va putea niciodată conduce până la poarta facultății (...) dacă acel elev străbate kilometri întregi pe jos ca să ajungă la școală”. Pentru mulți copii, „școala e un refugiu, nu o rampă de lansare”.
El a subliniat că „există foarte mulți copii care ar putea să fie excepționali, cei mai mulți dintre copii ar putea să fie excepționali, dar n-au efectiv nicio șansă” din cauză că „sunt măcinați de problemele familiilor și comunităților din care fac parte”.
SURSA FOTO: freepik.com @Burdun
Pe lângă problemele socio-economice, jurnalistul a atras atenția asupra unor factori de mediu și tehnologici complet ignorați de decidenți.
Unul dintre factorii fizici este mediul școlar. Pătraru a menționat că „există școli în România unde profesorii și elevii stau începând de prin primăvară la 30° și plus 30 în interior” deoarece „școlile n-au nici măcar draperii, pe la țară ce să mai vorbim de aer condiționat”. El a întrebat retoric: „oare cât de bine poți preda și cât de bine poți învăța în astfel de condiții?”.
Mai mult, există studii care arată că „expunerea la căldură și la poluare scade capacitatea de atenție”, la fel ca „o cantitate prea mare de CO2 de dioxid de carbon dintr-o cameră”. Jurnalistul a insistat asupra ignoranței politice față de aceste probleme, întrebând: „când vreodată i-a preocupat pe politicieni cât de tare afectează performanțele școlare aerul poluat pe care îl respiră elevii din România în fiecare zi?”.
În plus, tehnologia reprezintă un război al informației: „avem o problemă uriașă cu tehnologia și cu felul în care afectează capacitatea elevilor de a fi atenți la ore și de a asimila informații”. Dragoș Pătraru a avertizat că, atunci când vine vorba de rețelele sociale, „profesorii duc un război împotriva celor mai puternici specialiști în psihologie comportamentală pe care Silicon Valley i-a angajat vreodată” și a concluzionat: „n-ai cum să câștigi acest război, e imposibil”.
Pentru a explica necesitatea unei viziuni largi, Pătraru a folosit o analogie cu modelul holistic al sănătății și cu un model specific din psihologia sportivă.
El a insistat că „nimic nu există în izolare pe această planetă” și că „pur și simplu nu mai avem voie să privim lucrurile pe bucățele izolate unele de altele”.
A fost prezentat modelul propus de Tim Denmark, o „adevărată instituție care supraveghează sportul de performanță din Danemarca”.
Acest model împarte sănătatea mintală și performanța sportivilor pe patru niveluri distincte care compun o hartă psihologică:
1. Sportivul: starea sa emoțională (dacă e energic, bine dispus, găsește sens sau e plictisit, obosit, detașat).
2. Mediul de antrenament: relațiile cu echipa, antrenorii, sentimentul de siguranță și încrederea de a cere ajutor.
3. Leadership-ul: valorile promovate de club/antrenori, cunoștințele lor despre sănătatea mintală și strategiile existente.
4. Viața de zi cu zi: aspecte personale precum relația cu părinții, presiunea academică, banii, posibilitatea de relaxare, dieta de acasă.
Toate aceste niveluri sunt integrate în contextul mai larg al „culturii și societății daneze”. Danezii au înțeles că „un sportiv nu poate face performanță doar antrenându-se și având antrenori buni și bine plătiți”.
SURSA FOTO: freepik.com @Wavebreak Media
Dragoș Pătraru a aplicat direct acest model la contextul educațional românesc. El a subliniat că „și educația se sprijină pe mai mulți piloni” și a făcut paralela cu sănătatea, unde nu este suficient să „mănânci broccoli dacă suferi de stres cronic din cauza locului de muncă”.
La fel, „nu poți așa cum încearcă premierul Bolojan sau așa cum își dorește să te aștepți ca doar creșterea salariilor profesorilor să sprijine toată construcția asta numită educație care la noi iată eșuează lamentabil”.
Jurnalistul a propus înlocuirea termenului „sportiv” cu „elev”: „un elev nu poate face performanță doar mergând la școală și având profesori cu salarii bune”.
Cheia performanței, fie că este sportivă sau școlară, constă în înțelegerea că „binele cuiva, performanța cuiva, nu ține doar de persoana respectivă”.
Pătraru a concluzionat că „totul e despre sisteme care se influențează reciproc” și că este important să se adopte o „perspectivă și de această distanță critică”. Schimbarea ar trebui să vină de la ideea „câștigului cu orice preț” la o poveste „în care e mult mai important ca sportivul (sau elevul) să fie bine”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
