De la traume și bullying, la succes: Povestea integrării scriitoarei Andrea Paula Danilescu în Italia / VIDEO

Născută în România, dar crescută în Italia, experiența personală a Andreei oferă un tablou asupra provocărilor cu care se confruntă tinerii migranți.

Andrea a ajuns în Italia la vârsta de nouă ani, în urma deciziei mamei sale de a căuta un viitor mai bun după divorțul părinților. Era o perioadă în care Italia promitea salarii mult mai mari decât cele din România. Cu toate acestea, tranziția a fost departe de a fi ușoară.

Dificultățile lingvistice și șocul inițial

Primul contact cu noua țară a fost un adevărat șoc cultural și lingvistic. Andrea, care începuse școala elementară la Cluj, a trebuit să lase în urmă bunicii, unchiul și prietenii, un lucru pe care l-a descris drept „o adevărată traumă”.

„Primul impact pe care l-am avut când am ajuns în Italia a fost chiar negativ pentru că nu știam să vorbesc, înțelegeam puțin limba”, a declarat Andrea. Deși făcuse câteva cursuri de italiană înainte de plecare, realitatea a depășit așteptările. „Nu înțelegeam aproape deloc, în special că în Italia… se vorbește foarte mult în dialect”, a explicat ea.

Situația a fost agravată de faptul că „copiii la școală nu vorbesc numai în italiană, dar vorbesc și în dialect, deci eu aveam deja dificultăți să înțeleg limba italiană, închipuiți-vă să înțeleg dialectul, deci la început a fost chiar nasol”.

Bullyingul la școală și integrarea anevoioasă

Pe lângă bariera lingvistică, Andrea a trebuit să se confrunte și cu bullyingul din partea colegilor, o experiență dureroasă în primii ani.

„Am fost și, cum să zic, bulliyată sau nu știu termenul, agresată”, a mărturisit scriitoarea. Venind într-un orășel mic, departe de agitația unei capitale, prezența ei a stârnit curiozitate și ostilitate: „Eram o noutate, eram, cum să zic, ca un extraterestru ajuns la școală, singura copilă româncă”.

Această perioadă dificilă s-a petrecut la gimnaziu. Lucrurile s-au schimbat în bine odată cu trecerea la liceu. „Totul s-a îmbunătățit la liceu unde am reușit să mă integrez mult mai bine… vorbeam deja limba, înțelegeam, deci era altfel”, a adăugat ea.

Adaptarea și pierderea legăturilor familiale

Schimbările nu s-au limitat doar la școală. Andrea a trebuit să se adapteze la o nouă cultură și la o nouă configurație familială. Mama ei s-a recăsătorit, iar Andrea urma să devină soră mai mare, un lucru pe care l-a acceptat cu dificultate.

„Am trăit o relație familială așa mai conflictuală”, a mărturisit ea. Cu toate acestea, azi se declară „foarte fericită”.

Cea mai mare provocare, însă, a fost „despărțirea de familie”. Aflată în Italia, Andrea nu a putut fi prezentă la înmormântările bunicii și tatălui său, o pierdere care a marcat-o puternic.

„Faptul că mă aflam în Italia nu mi-a permis nici măcar să fiu prezentă la înmormântările lor, deci a fost chiar, cred, lucrul cel mai urât cu care a trebuit să mă confrunt în anii ăștia”, a spus ea cu emoție.

Dificultățile de deplasare dintre Italia și România la începutul anilor 2000, cu „timpurile... foarte lungi” și puține opțiuni de transport, au transformat această situație într-un „dureros obstacol”.

Transformarea într-un succes academic și cercetarea migrației

În ciuda începuturilor dificile, Andrea a excelat în mediul academic. A absolvit liceul cu „note maxime” și a obținut burse de studiu care i-au permis să participe la proiecte internaționale, inclusiv în Londra. Ulterior, a urmat cursurile Universității din Calabria, unde a studiat sociologia și științele politice, obținând „mereu note maxime”.

Experiența personală a fost un catalizator pentru direcția academică. Andrea a scris două teze de licență și masterat „chiar asupra migrațiilor românești în Italia”.

„Curiozitatea de a înțelege de ce eu mă aflu în Italia a fost, cum să zic, focul inițial care s-a aprins”, a explicat ea. Această pasiune pentru cercetare a continuat, concentrându-se pe aspectele sociale și umane ale migrației, și nu pe cele economice.

Viitorul migrației și dorința de a contribui

În prezent, Andrea Paula Danilescu lucrează la Universitatea din Calabria, unde se ocupă de mentorat, ghidând studenții în parcursul lor universitar. Și-a publicat cartea care abordează complexitatea fenomenului migrației românești în Italia, integrând date statistice cu povești umane despre „deziluzie, singurătate și pierdere afectivă”.

Cartea sa își propune să combată stereotipurile și să aducă în atenția publicului un fenomen pe care îl consideră „uriaș” și, de multe ori, insuficient înțeles în România.

Andrea își dorește să continue să învețe și să contribuie la înțelegerea fenomenului migratoriu. „Anul ăsta încerc să mă întorc în cadrul academic, adică să continui să învăț, aș vrea să fac un doctorat… Mi-ar plăcea să-l… conduc în România”, a declarat ea, subliniind că se concentrează acum pe fenomenul „reîntoarcerii în România”, un subiect pentru care intenționează să scrie o nouă carte.

Cu o viziune clară asupra rolului diasporei, Andrea subliniază importanța de a promova cultura românească și de a fi mândri de origini.

„Să nu ne fie rușine de originea noastră, dar să ne mândrim cu ea și să aducem cultură românească aici în Italia”, a concluzionat ea, privind cu optimism relația viitoare dintre Italia și România.

URMĂRIȚI EMISIUNEA NĂSCUȚI ÎN DIASPORA INTEGRAL:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.