Anxietatea crește rapid în rândul copiilor și adolescenților. Problemele emoționale apar tot mai des în școli. Profesorii observă schimbări în comportamentul elevilor și caută răspunsuri. Specialistul Javier Urra explică de ce aceste dificultăți se intensifică și arată ce poate face școala pentru a proteja sănătatea mintală a copiilor.
Datele raportului Starea sănătății mintale în sala de clasă 2025, realizat de Fundación MAPFRE și Siena Educación, arată o realitate îngrijorătoare, notează hola.com. Anxietatea este cea mai frecventă problemă de sănătate mintală în școli. Nouă din zece profesori spun că o întâlnesc zilnic.
Javier Urra explică situația. El spune direct că anxietatea schimbă modul în care copiii învață și se relaționează. El afirmă că un elev anxios pierde capacitatea de concentrare. Urra subliniază că un copil anxios evită discuțiile, greșelile și activitățile noi. El precizează că anxietatea nu este o fază trecătoare, ci un semnal puternic că un copil are nevoie de sprijin.
Profesorii observă și o altă tendință. Mulți vorbesc despre creșterea anxietății în rândul propriilor colegi. Tensiunea se simte în școală. Ritmul rapid, presiunea administrativă și nevoia constantă de atenție față de elevi afectează întregul personal.
Studiul arată că 97,9% dintre profesori cred că rețelele de socializare afectează negativ starea emoțională a copiilor. Javier Urra confirmă această percepție.
El spune că platformele digitale amplifică comparațiile și presiunea socială. El observă că mulți copii își formează identitatea într-un spațiu care le cere să fie perfecți.
Urra afirmă că un copil care petrece mult timp pe rețele devine mai vulnerabil. El spune că nu doar informațiile îi afectează, ci și modul în care interpretează reacțiile altora. Comentariile, like-urile și absența lor formează un teren fragil pentru stima de sine.
Profesorii confirmă aceste efecte. Ei spun că văd nesiguranță, retragere și teamă de judecată. Mulți elevi cer confirmări permanente și se tem să greșească în fața colegilor.
SURSA FOTO: freepik.com @nagaets
Apare o întrebare clară. Ce poate face profesorul când vede un elev care suferă? Javier Urra spune că rolul profesorului nu este să fie terapeut. El afirmă totuși că profesorul are un rol decisiv în a observa și a semnala schimbările.
Urra spune că profesorul trebuie să fie atent la comportamente mici. El enumeră exemple clare. Un copil care își schimbă tonul vocii. Un copil care evită contactul vizual. Un elev care nu mai participă. Altul care devine impulsiv. Urra spune că aceste semne pot indica o nevoie urgentă.
El recomandă dialogul calm și scurt. Profesorul trebuie să vorbească direct cu copilul. Nu în preajma altor elevi. Nu cu presiune. Urra spune că un profesor poate întreba simplu dacă elevul se simte în siguranță. Poate întreba dacă are nevoie de o pauză. Poate întreba dacă acasă există tensiuni.
Specialistul spune că profesorul trebuie să colaboreze cu familia și cu psihologul școlar. El subliniază că profesorul nu trebuie să rămână singur în fața unor situații complexe.
Javier Urra afirmă clar că școala reflectă ce se întâmplă în case. El spune că un conflict din familie se vede în clasă. Un copil tensionat aduce cu el neliniștea din mediul de acasă. Un copil lăsat prea mult timp singur caută atenție în școală. Un copil expus la violență verbală reacționează prin agresivitate.
Urra afirmă că profesorii nu pot schimba dinamica din familii, dar pot crea un spațiu sigur în clasă. Ei pot stabili reguli simple. Ei pot oferi predictibilitate. Ei pot respecta ritmul fiecărui copil. Urra spune că fiecare gest de echilibru contează. Repetă că elevul are nevoie de un adult calm.
Javier Urra spune că trebuie să educi copiii pentru viață. El afirmă că mulți părinți și profesori protejează excesiv. El avertizează că supraprotecția slăbește reziliența. Copilul nu mai învață să gestioneze frustrări mici. Nu învață să tolereze eșecul. Nu învață să își regleze tensiunile.
Urra spune că un copil are nevoie de limite clare. Are nevoie de responsabilități. Are nevoie de autonomie. El afirmă că un copil care învață să rezolve situații simple va gestiona mai bine și provocări mari.
Spune că acest tip de educație îl pregătește pentru adolescență și apoi pentru viața de adult.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Specialistul atrage atenția asupra problemelor din sistem. El spune că profesorii au nevoie de formare în domeniul emoțiilor. Ei trebuie să înțeleagă cum funcționează dezvoltarea psihologică a copilului. Ei trebuie să cunoască semnele timpurii ale anxietății și depresiei.
Urra spune că școlile au nevoie de mai mulți psihologi, de programe de prevenție și de timp pentru discuții individuale. El afirmă că educația nu se reduce la note. Spune că sănătatea mintală susține performanța școlară.
Javier Urra arată că profesorul are o poziție unică. El vede zilnic copiii. El observă schimbările. El poate interveni într-un moment critic. Specialistul spune că școala, împreună cu familia și cu specialiștii, poate crea un mediu în care copilul să se simtă protejat și ascultat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
