Dar atunci când devine modul principal de comunicare al unui tată, tonul dominant al vocii sau expresia frecventă de pe chip, aceasta încetează să fie doar o trăire, transformându-se într-o rană psihică subtilă, dar profundă, care rămâne vie la copii și modelează felul în care aceștia se raportează la sine, la ceilalți și la lume.

SURSA FOTO: Freepik.com@freepik
Furia paternă cronică lasă urme nevăzute care nu se estompează odată cu timpul. Aceste răni influențează stima de sine, vederea asupra vieții și relațiile interpersonale pentru întreaga durată a vieții.
Urmări asupra viitorului copilului
Impactul furiei unui tată se extinde mult dincolo de copilărie. Copiii pot dezvolta anxietate, frică de eșec sau lateralizare emoțională, construind bariere în relațiile lor. Aceste efecte persistă adesea la maturitate, afectând capacitatea de a gestiona emoțiile și stabilitatea relațiilor.
Articolul subliniază că, deși băieții și fetele pot absorbi și manifesta suferința provocată de furia tatălui în moduri distincte, impactul este la fel de profund. Ambele genuri pot purta cicatrice emoționale și pot avea dificultăți în a construi încredere sau intimitate.

SURSA FOTO: Freepik.com@freepik
Cauzele furiei
Furia paternă nu apare în vid; adesea reprezintă un ecou al traumelor nerezolvate din propria copilărie. Acești bărbați, la rândul lor, pot reproduce modelul învățat de la propriii părinți, perpetuând cicluri de frustrare și conflicte emoționale.
Cum pot părinții rupe acest cerc
Sursa recomandă ca tații să își conștientizeze emoțiile și să înlocuiască furia cu atenție, sprijin și empatie. Acest proces implică reflecție, autocontrol și, eventual, sprijin specializat. O schimbare în modul de exprimare a emoțiilor poate schimba fundamental traiectoria emoțională a copilului.