Învățătoare din Călărași, acuzată că a lovit trei copii de 6 și 7 ani. Procurorii i-au interzis să se mai așeze la catedră
08 Aprilie 2026
Contrastul uriaș dintre abundența toxică în care ne creștem astăzi copiii și dramele sărăciei este adus în prim-plan de părintele Constantin Necula. De la satele din România unde tinerii nu au cu ce se încălța, până la școlile din Africa, lecția umanității ne este predată prin ochii celor lipsiți de resurse.
Părintele Necula observă un fenomen extrem de periculos în societatea românească: sațietatea materială a dus la o obtuzitate sufletească.
„Știi, de când le-am umplut burta copiilor noștri li s-au înfundat urechile și le-a crescut nasul”, spune părintele Necula în cadrul podcastului Celebru și Părinte.
Sub pretextul bunăstării, ne-am pierdut complet empatia, iar abandonul școlar, cândva o rușine imensă, a ajuns să fie tratat cu superficialitate de cei din jur.
Astăzi ne trăim viețile într-o imensă aroganță publică.
„Noi nu mai sesizăm suferința aproapelui că trăim într-o lume indiferentă. Noi suntem toți frații fratelui risipitor, îngâmfații cărora credem că ni se cuvine totul și cerem tot de la Tată... de la minister, statul român, biserică, Dumnezeu, numai noi nimic”, adaugă părintele.
Această autosuficiență ne face să privim de sus și să fim constant nemulțumiți.
Lecția primarului din Bihor: De ce lipsește, de fapt, un copil de la școală?
Pentru a arăta ce înseamnă cu adevărat implicarea și combaterea abandonului școlar, părintele relatează întâlnirea cu un primar dintr-o comună din Bihor.
Întrebat dacă are un proiect pentru copiii în abandon, primarul a dat un răspuns care definește adevărata gospodărire a unei comunități: „Părinte... dacă aud de la directoare că a lipsit o zi, două copilul, mă duc, că zice un copil nu lipsește de la școală decât dacă e bolnav și atunci eu trebuie să-l ajut să ajungă la spital. Dacă e flămând și atunci eu trebuie să-l ajut ca să poată să mănânce. Dacă n-are haine, îi cumpăr haine și dacă au părinții probleme, îi ajut pe părinți să iasă din problemă”.
Părintele laudă acest tip de asumare totală, precizând că așa arată un om care „își pune sufletul pentru turmă”.
Bogăția sărăciei: lecția cutremurătoare a copiilor din Ghana
Cea mai emoționantă relatare a părintelui vine însă dintr-o călătorie în Africa, mai precis în Ghana, unde a fost martorul unui nivel de sărăcie pe care modernitatea îl ignoră, dar și al unui nivel de dragoste fraternă uriaș. Copiii primeau masa de prânz la școală, singura lor masă din acea zi.
„Dacă pe copiii ăia nu-i hrănea școala, ăia n-aveau ce mânca. Și vedeai cum pun deoparte. Deci în viața mea n-am văzut așa ceva. Vedeai cum mai punea un pic de orez deoparte pentru fratele de acasă”.
Mai mult, oferindu-le niște ciocolată acestor copii defavorizați, preotul a asistat la un gest sfâșietor: niciunul nu a mâncat-o pe loc. Când i-a întrebat de ce, ei au răspuns: „Părinte, merg acasă să mănânce cu frații lor. Asta-i bogăția sărăciei”. Aceasta este, în viziunea părintelui Necula, adevărata esență a umanității, pe care lumea noastră îmbuibată riscă să o piardă definitiv.
CITEȘTE ȘI: Părintele Necula dă de pământ cu „fițele” educaționale: „Școala nu-i făcută pentru jumătăți de măsură!”
