Practica educațională a copiilor este subiectul dezbaterilor și cercetărilor din întreaga lume. Conceptul de disciplină pozitivă a câștigat popularitate în rândul părinților, concentrându-se pe construirea unei stime de sine sănătoase și a unui raport pozitiv cu copiii. În Japonia, în schimb, părinții aplică o practică tradițională numită Ikuji, care se concentrează pe dezvoltarea disciplinei în rândul copiilor fără a recurge la pedepse.
Ikuji este o practică tradițională japoneză care are ca scop consolidarea și îmbunătățirea disciplinei în rândul copiilor. În contrast cu pedepsele tradiționale, Ikuji se concentrează pe dezvoltarea valorilor puternice de angajament cu sine, cu familia și cu societatea. Această metodă nu implică etichetarea sau umilirea copiilor, ci își propune să-i învețe să-și asume responsabilitatea pentru propriile acțiuni.
La fel ca și în cazul disciplinei pozitive, aici se întăresc aspectele bune ale personalității copiilor și nu există pedepse, dar prezintă și alte diferențe pe care le vom arăta mai jos.
Japonia este cunoscută pentru comportamentul exemplar al copiilor și tinerilor săi, iar acest fapt se datorează în mare măsură unei metode de educație și disciplină folosită de secole în această țară. Valorile precum educația și disciplina sunt considerate deosebit de importante încă de la o vârstă fragedă, iar copiii sunt încurajați să crească corect și să dezvolte aceste calități pentru a deveni membri responsabili ai societății. În Japonia, copiii sunt precum plantele care necesită îngrijire, hrănire, antrenament și tăiere pentru a crește corect, în timp ce ei învață că trebuie să fie ghidați de părinți pentru a obține succesul. Această metodă, cunoscută sub numele de Ikuji, pune accent pe supunere, empatie și simțul datoriei.
Ikuji este un termen japonez care se traduce literal prin „nutrire” sau „educație” și se concentrează pe trei piloni fundamentali: predarea importanței disciplinei, responsabilității și muncii grele. Prin aplicarea unor tehnici și strategii specifice, părinții japonezi își doresc să ajute copiii să-și dezvolte mentalitatea și valorile necesare pentru succesul în viitor.
SURSA FOTO: freepik.com
Metoda tradițională japoneză Ikuji recunoaște trei etape distincte în dezvoltarea copilului, reflectând metafora culturală profundă. Potrivit psihologului Anahí Tristán, în această metodă, copilul este considerat mai întâi un zeu, astfel încât copiilor sub 5 ani li se permite să se bucure de libertate și iubire nelimitate pentru a dezvolta sentimentul de valoare și iubire de sine.
În această primă etapă, copilul este privit ca un „zeu”. Potrivit psihologului, este esențial ca micuțul să fie centrul atenției în familie, iar principalul obiectiv este de a-l face să se simtă iubit și important. Această abordare încurajează dezvoltarea unei stime de sine sănătoase și a unei imagini pozitive despre sine în copil.
Această etapă marchează tranziția către independență și dezvoltarea individuală. Dragostea și respectul continuă să fie fundamentale, dar copilul trebuie să înceapă să se dezvolte independent și să învețe să respecte și să aplice regulile sociale. În acest moment, educația formală devine relevantă, iar copilul învață concepte precum colaborarea și responsabilitatea în relațiile cu ceilalți.
În această etapă, adolescentul este considerat „egal” și este tratat ca un adult responsabil. El trebuie să-și asume consecințele acțiunilor sale și să se dezvolte ca un membru responsabil al societății. Accentul se pune pe rolul pe care adolescentul îl joacă în comunitate și pe responsabilitățile sale în calitate de adult în formare.
Un studiu realizat de Universitatea din Tsukuba evidențiază rolul crucial al părinților în educația copiilor în Japonia. Mamele japoneze sunt în mod constant prezente în viața copiilor lor, promovând atașamentul și fiind responsabile de comportamentul acestora. Părinții joacă un rol esențial în educația copiilor lor și evită despărțirea de aceștia până în jurul vârstei de trei ani.
În Japonia, se consideră că este important ca atât mamele, cât și tații să petreacă timp în preajma copiilor lor și să nu se bazeze pe bone sau să meargă singuri în călătorii. Există chiar posibilitatea de a beneficia de concediu plătit în această perioadă, până când copilul împlinește un an și două luni.
De asemenea, există și alte facilități, cum ar fi evitarea programului de lucru pe timp de noapte până când copilul împlinește 5 ani sau acordarea a până la 5 zile plătite pe an în cazul bolii copilului.
În Japonia, relația dintre mamă și copil este atât de strânsă încât aceștia dorm împreună și copiii sunt purtați tot timpul într-un fel de rucsac numit „onbuhimo”. Părinții au grijă de copii cu dragoste și subtilitate, evitând certurile și rigiditatea. În acest context, tatăl își asumă rolul de a impune responsabilitățile și regulile care trebuie respectate.
Scopul acestei abordări este de a cultiva conceptul de „amae”, care se traduce prin atașament sau „dependență de iubirea celor dragi”. Copiii învață astfel că pot conta pe iubirea și sprijinul necondiționat al părinților, iar în vârstă adultă, aceștia oferă același lucru părinților lor în vârstă. De la o vârstă fragedă, se insuflă copiilor dragostea față de bătrâni și respectul față de familie.
În cadrul metodei Ikuji, copiii japonezi sunt învățați responsabilitatea și sunt împuterniciți să îndeplinească sarcini și responsabilități de la o vârstă fragedă.
Prin acest proces, se urmărește dezvoltarea abilităților de a rezolva conflicte și de a se descurca în situații de zi cu zi. Ideea este de a forma indivizi autosuficienți și capabili să își gestioneze viața într-un mod independent. De exemplu, la vârsta de 12 ani, un băiat japonez poate deja să facă față cu ușurință diverselor activități casnice, de la gătit până la spălat hainele, fiind învățați, de asemenea, să gestioneze banii în mod înțelept.
Copiii sunt învățați că acțiunile lor au un impact asupra armoniei sociale, a sentimentelor celorlalți și chiar a sentimentelor animalelor și obiectelor din jurul lor. Respectul este un factor cheie în Ikuji, unde predarea și învățarea se fac fără țipete sau amenințări. În acest model, munca în echipă este mai importantă decât cea individuală, de aceea copiii sunt încurajați să se implice în grupuri extracurriculare, să practice sporturi și activități culturale, învățând astfel să coopereze și să lucreze împreună.
Evitarea utilizării cuvintelor și frazelor negative este, de asemenea, un aspect important în educația lor, deoarece acestea pot avea un impact dăunător asupra personalității copilului. În schimb, accentul se pune pe gândirea pozitivă și promovarea unei mentalități învingătoare.
SURSA FOTO: freepik.com
Cultura japoneză este bogată în învățăminte și obiceiuri transmise de-a lungul mileniilor. Unele dintre aceste practici pot fi aplicate și în viața noastră de zi cu zi pentru a cultiva relații armonioase și a promova dezvoltarea personală.
În cultura japoneză, mâncatul în familie este considerat un moment sacru de unitate și respect reciproc. Aceasta implică concentrarea asupra alimentelor, aprecierea procesului de preparare și savurarea meselor împreună. În aplicarea acestui obicei în viața noastră de zi cu zi, putem crea un spațiu special pentru mesele în familie, în care să ne concentrăm asupra interacțiunii și comunicării autentice, punând deoparte distragerile și tehnologia.
În educația copiilor japonezi, se evită oferirea supraprotecției și se încurajează expunerea la eșec și dificultăți. Aceasta îi învață pe copii să învețe din suferință și să-și dezvolte reziliența. Aplicând acest principiu, putem fi mai conștienți să nu protejăm excesiv copiii noștri, ci să le oferim oportunități de a-și asuma riscuri și de a învăța din experiențele lor.
În cultura japoneză, copiii sunt implicați în îndeplinirea de treburi zilnice, fie în activități extrașcolare, fie acasă. Aceasta îi învață responsabilitatea, contribuind la buna funcționare a gospodăriei și dezvoltarea abilităților practice. Putem adopta această practică în viața noastră, oferind copiilor noștri sarcini adecvate vârstei lor și stabilind un program specific și corect pentru fiecare.
Cultura japoneză promovează valorizarea timpului de calitate petrecut împreună, în detrimentul preocupărilor excesive legate de lucrurile materiale. Putem aplica acest principiu în viața noastră, reducând achizițiile de lucruri materiale și acordând mai multă atenție interacțiunilor și experiențelor autentice cu cei dragi. Astfel, ne putem concentra pe construirea relațiilor și a amintirilor semnificative.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil