Matematica nu trebuie să fie sinonimă cu frustrare sau sentimentul „nu sunt bun la numere”.
Cât de des auziți copiii spunând: „Nu mă descurc la matematică” sau „Nu sunt bun la cifre”?
Problema nu e neapărat matematica în sine, ci lipsa de încredere care apare atunci când nu înțeleg ce se cere sau când progresul lor pare blocat.
Metoda Kumon pornește exact de la această idee: să reconstruiască încrederea copilului, nu doar să transmită informații. Prin pași mici, clari și adaptați fiecărui nivel, copilul descoperă că poate să rezolve singur, iar frustrarea se transformă în satisfacție și motivație de a continua.
Mulţi dintre cei mici repetă fraze precum „la matematică mă descurc rău” sau „nu sunt potrivit pentru cifre”. Conform articolului, problema nu este matematica în sine, ci lipsa de încredere care apare când nu înţelegem ce se cere sau când progresul este blocat.
Metoda Kumon porneşte tocmai de la această idee: să reconstruiască încrederea, nu doar să transmită informaţii.
Spre deosebire de abordările tradiţionale care se concentrează exclusiv pe syllabus-ul şcolar, metoda Kumon are câteva trăsături distinctive:
Fiecare copil începe într-un nivel adaptat la abilităţile sale reale, nu neapărat la vârsta cronologică. Lucrul se bazează pe fişe de studiu cu progresie lentă şi constantă: de la operaţii simple, la algebră, funcţii, calcul. Orientatorii nu oferă răspunsul direct, ci ghidează copilul să-şi găsească singur paşii. Astfel greşeala devine oportunitate de învăţare, iar frustrarea se transformă în satisfacţie.
Această abordare pune accent pe gândirea independentă şi pe progresul personal, mai mult decât pe „a termina curriculum-ul”.
Metoda Kumon structurează programul în funcţie de etapele de dezvoltare ale copiilor:
Pentru copiii de până la ~5 ani: introducerea numerelor prin fişe ilustrate, obiceiuri de studiu, concentrare. Între ~6 şi ~11 ani: consolidarea operaţiilor de bază (adunare, scădere, înmulţire, împărţire), creşterea încrederii prin practică constantă. De la ~12 ani în sus: accent pe autonomie, înţelegerea profundă a conceptelor matematice (algebră, fracţii, funcţii, calcul diferenţial) – pregătire pentru şcoală şi dincolo de aceasta.
Astfel, metodele se adaptează ritmului individual al fiecărui copil.
Un alt punct-cheie este sprijinul personalizat: orientatorii din centrele Kumon observă, ascultă, adaptează ritmul fiecărui copil – nu sunt preocupaţi doar să treacă la următorul subiect.
Totodată, familia este parte din proces: comunicarea şi implicarea părinţilor creează un cadru de încredere şi colaborare în învăţare.
Metoda nu urmăreşte exclusiv performanţa şcolară, ci formarea unor abilităţi valoroase pe termen lung:
Concentrare
Perseverenţă
Gândire critică
Autonomie în învăţare
Când un copil realizează pas cu pas că „pot să rezolv” în loc de „nu pot”, acea încredere se reflectă nu doar în matematică, ci în viaţă.
Metoda Kumon are o istorie solidă: a fost creată în Japonia, în 1955, de profesorul Toru Kumon, care a dorit să-şi ajute fiul să-şi dezvolte potenţialul matematic.
În prezent, este prezentă în peste 60 de ţări, cu milioane de elevi care au beneficiat de program. În Spania, spre exemplu, metodei îi sunt fidele peste 20 000 de elevi.
Dacă copilul spune „nu ştiu la matematică”, verificaţi dacă problema e într-adevăr syllabus-ul sau încrederea şi ritmul de învăţare.
Alegeţi un program care respectă ritmul individual, nu îl grăbeşte spre tema şcolară.Încurajaţi-l să gândească, să deducă, să descopere paşii, nu doar să primească răspunsuri.Implicaţi-vă ca părinte: sprijin, comunicare, dar fără să preluaţi exclusiv sarcina lui de a învăţa.
Gândiţi-vă la beneficiile pe termen lung: autonomia şi încrederea dobândite azi vor conta mult mai mult decât un simplu rezultat la test.
CITEȘTE ȘI
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
