Gălăgia și țipetele în familie nu sunt doar expresii de supărare, ele pot avea un impact semnificativ asupra dezvoltării creierului copiilor.
Țipetele sunt percepute de creier ca semnale de pericol, activând amigdala, centrul emoțional al creierului. Această reacție declanșează un răspuns de "luptă sau fugi", care poate inhiba funcțiile cognitive superioare, precum învățarea și raționamentul.
Astfel, în loc să învețe comportamente adecvate, copilul poate deveni mai anxios și mai puțin capabil să proceseze informațiile.
SURSA FOTO: Freepik.com@dikushin
Expunerea constantă la țipete poate duce la creșterea nivelurilor de cortizol, hormonul stresului, în organismul copilului. Aceasta poate afecta negativ dezvoltarea creierului, conducând la probleme de comportament, anxietate și scăderea stimei de sine. Studiile arată că acești copii pot avea dificultăți în relațiile interpersonale și în gestionarea emoțiilor pe măsură ce cresc.
De la a ne simți epuizați fizic și mental, până la a fi foarte exigenți cu noi înșine (sau cu copiii noștri) sau a simți disperare ori frustrare atunci când vedem că nu ne ascultă, există mai multe motive care, deși nu ne dorim, ne fac să ajungem să țipăm.
Acum, deși niciunul dintre aceste motive nu justifică să țipăm la copii, cunoașterea lor ne poate ajuta să conștientizăm problema și să facem efortul de a o evita. Astfel, cu acest articol nu ne propunem să facem pe cineva să se simtă vinovat dacă a țipat vreodată la copiii săi, ci să le oferim instrumente care să-i ajute să înceteze să mai facă asta.
SURSA FOTO: Freepik.com@peoplecreations
De multe ori țipetele nu apar pentru că copiii noștri ar fi făcut ceva rău, ci reprezintă o reacție la niveluri ridicate de stres în noi înșine (din cauza muncii, a relației, a problemelor financiare...). Indiferent de motiv, este important să facem tot posibilul pentru a reduce stresul din viața noastră și să fim conștienți de ceea ce simțim și de cum ne simțim.
Pentru că nu reacționăm la fel atunci când ne simțim calmi și odihniți ca atunci când suntem epuizați, stresați sau copleșiți. Iar copiii noștri nu trebuie să ducă povara acestui bagaj emoțional al nostru. Așa cum am mai spus, nu suntem perfecți, dar lucrând cu noi înșine putem deveni părinți mai buni.
Empatizează cu copilul: Încearcă să înțelegi motivele comportamentului său și răspunde cu calm.
Practică autocontrolul: În momentele de frustrare, respiră adânc și numără până la zece înainte de a reacționa.
Analizează-ți emoțiile: Identifică sursele de stres și caută soluții pentru a le gestiona eficient.
Comunicare pozitivă: Folosește un limbaj calm și clar pentru a exprima așteptările și limitele.
Astfel, renunțarea la țipete nu doar că protejează sănătatea emoțională a copilului, dar contribuie și la construirea unei relații de încredere și respect reciproc.
CITEȘE ȘI
Obiceiuri care încurajează copiii să vorbească despre problemele lor
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
