În multe familii, fermitatea parentală a fost o abordare de bază în educarea copiilor. Expresii precum „Ce am spus am spus și nu mă face să repet a doua oară!” sau „Nu îți place mâncarea, mai mănânci peste patru ore!” au făcut parte dintr-o disciplină clară, fermă, care nu lăsa loc de discuții sau negocieri.
Această abordare este exemplul tipic al unui părinte care își respectă cuvântul, care își exercită autoritatea într-un mod direct și fără compromisuri.
Conform expertului în parenting Urania Cremene, acest tip de fermitate nu este, în sine, ceva rău.
Este important ca un copil să știe că atunci când părintele spune „DA”, acel „DA” înseamnă DA, iar când spune „NU”, înseamnă NU.
Acest lucru oferă stabilitate, consistență și claritate în comunicarea dintre părinte și copil, aspecte esențiale în dezvoltarea unui mediu predictibil și sigur pentru cei mici.
”Ce am spus am spus și nu mă face să repet a doua oară! Nu te rog să închizi televizorul, nu te ameninț să îl închizi, nu te mituiesc să îl închizi, nu te forțez în niciun fel și nici nu te pedepsesc. Pun mâna și fac eu. Ți-am spus ce gătesc, asta e mâncarea din farfurie. Nu-ți place, mai mănânci peste patru ore! Cei mai mulți dintre noi am fost educați așa. Acesta este părintele ferm care face ceea ce spune: dacă e DA, e da, dacă e NU, e nu... Iar acest lucru nu este un lucru rău”, a spus Urania Cremene într-o postare pe canulul său de socializare.
... fermitatea, deși valoroasă, nu este suficientă pentru a construi o relație sănătoasă și armonioasă cu copilul.
Părinții nu ar trebui să se limiteze la a fi autoritari, ci este necesar să adauge și căldură, empatie și înțelegere în relația cu copiii lor.
În această direcție, Urania Cremene sugerează câteva elemente esențiale care pot transforma fermitatea într-un instrument de educație mai eficient și mai benefic pe termen lung.
”Ce trebuie să faci este să păstrezi această fermitate și adaugi căldură, adică: adaugă empatie, adaugă contact vizual, adaugă senzația copilului că este văzut, că este ascultat și că i se dau opțiuni, că există o planificare în avans în care el este inclus și că se empatizează cu el”, a sfătuit Urania Cremene, expert în parenting.
Foto: Freepik@freepik
Este important ca părintele să arate copilului că îi înțelege emoțiile și nevoile, chiar dacă decizia finală rămâne fermă.
De exemplu: dacă un copil refuză să închidă televizorul, în loc să acționeze doar cu autoritate, părintele poate spune: „Înțeleg că îți place să te uiți la emisiunea ta preferată, dar este timpul să închidem televizorul acum. Hai să planificăm când te mai poți uita mâine.” Astfel, copilul simte că este ascultat și înțeles, dar în același timp respectă regulile.
Este o modalitate simplă, dar extrem de eficientă, prin care părintele poate arăta că îl vede pe copil, că îi acordă atenție și că deciziile luate nu sunt impuse mecanic.
De exemplu: atunci când spui „Nu, nu poți mânca altceva acum”, este important să-l privești pe copil în ochi și să-i explici motivul, astfel încât el să înțeleagă că nu e o regulă arbitrară, ci parte dintr-un sistem de educație și sănătate.
De exemplu: dacă cina pregătită nu este pe placul copilului, se poate spune: „Înțeleg că nu îți place mâncarea asta acum, dar aceasta este cina. Ce-ai zice să alegi ce vom găti mâine împreună?”
Îi oferi copilului șansa să participe la decizii, el va simți că are un cuvânt de spus, chiar dacă fermitatea regulilor rămâne neschimbată.
O relație bazată pe încredere, respect și afecțiune îl va ajuta pe copil să se dezvolte într-un adult responsabil și echilibrat. Parentingul ferm, dar cald, este cheia pentru a crește copii care își înțeleg limitele, dar se simt și susținuți emoțional.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil