Mulți părinți observă același lucru. Copilul pare capabil, dar la matematică se blochează mai târziu. Profesorii avertizează că problemele nu apar dintr-o dată.
Ele pornesc din primii ani de școală. Există patru greșeli frecvente. Le recunosc ușor profesorii. Le poți remedia acasă, pas cu pas.
SURSA FOTO: freepik.com @kocamir
Mulți copii nu dezvoltă o înțelegere intuitivă a numerelor. Ei se bazează doar pe proceduri mecanice. Astfel nu înțeleg ce înseamnă „20” sau „jumătate” cu adevărat.
Cercetările în neuroștiință arată că există o bază cognitivă pentru simțul numerelor.
Stanislas Dehaene, expert în cognitie numerică, spune că copiii dezvoltă rapid strategii proprii pentru calcul, înainte de a primi reguli formale, potrivit edge.org.
De ce contează asta. Fără simțul numerelor, copilul nu poate estima, nu poate verifica dacă un rezultat e plauzibil. Apoi întâmpină mare dificultate la fracții și la probleme mai complexe.
Raportul National Mathematics Advisory Panel subliniază clar: „Simțul numerelor slab dezvoltat interferează cu învățarea algoritmilor și a faptelor numerice”, notează ERIC.
Lucrează pe estimare, comparare și reprezentări (linia numerelor, grupuri de obiecte).
Joacă „ghicește câte sunt” cu obiecte din casă.
Cere copilului să explice cu cuvinte ce înseamnă rezultatul lui, nu numai să scrie numărul.
Copiii învață reguli: „înmulțești coloane”, „împarți cu scăderi repetate”. Dacă nu înțeleg sensul, rutinele devin fragile.
Studiile privind fluența și automatizarea arată că este nevoie atât de memorare automată a faptelor simple, cât și de înțelegere conceptuală. Faptul că un copil știe din memorie niște calcule nu înlocuiește înțelegerea lor, se mai arată în raportul ERIC.
Profesorii spun că elevii „rapizi” combină ambele elemente: au fapte aritmetice automatizate și pricep când e corect sau nu. În lipsa înțelegerii, stresul și anxietatea consumă memoria de lucru și blochează rezolvarea problemelor.
Daniel Willingham notează că anxietatea matematică afectează memoria de lucru și performanța.
Lucrează la automatisme: exersează fapte simple (adunări până la 20) în sesiuni scurte, frecvente.
Cere explicații: „De ce ai procedat așa?”, „Cum ai verificat?”.
Combină jocul cu repetiția: flash-cards, puzzleuri de calcul.
Fracțiile sunt obstacolul clasic. Cercetările lui Robert Siegler și colegii arată că fracțiile prost înțelese blochează algebra și învățarea ulterioară.
Problemele apar pentru că fracțiile nu sunt doar „numere cu linie”, ele implică relații, părți dintr-un întreg și operații speciale.
Copiii care nu au primit o introducere solidă la fracții în primii ani vor întâmpina blocaje majore la gimnaziu, notează siegler.tc.columbia.edu.
Folosește materiale concrete: împarți mărul, liniile de fracții desenate.
Vorbește despre echivalențe: „jumătate = două pătrimi”.
Nu trece la proceduri algoritmice până nu înțelege ideea de „parte dintr-un întreg”.
Matematica complexă cere memorie de lucru. Dacă copilul cheltuie prea multă memorie încercând să calculeze adunarea de bază, nu rămâne memorie pentru planificare și strategie.
Cercetările recente asupra fluențelor arată că dezvoltarea automatismului la fapte aritmetice eliberează resurse cognitive pentru probleme mai complexe.
Profesorul de matematică îți va spune același lucru: copiii cu fapte aritmetice automatizate se pot concentra pe strategie. Ceilalți irosesc energie pe calcule simple și se frustrează.
Repetiții scurte zilnice. Trei-cinci minute fac minuni.
Folosește aplicații educaționale care urmăresc progresul.
Încurajează „raportul corect”, nu viteza imediat. Viteza vine treptat din practică.
SURSA FOTO: freepik.com @artroomstudio
Stanislas Dehaene, autorul „The Number Sense”, subliniază: „copiii mici își reinventă aritmetica” prin strategii proprii pe care le pot folosi ca temelie pentru învățare. Aceasta arată importanța experienței practice înaintea memorării stricte.
Raportul National Mathematics Advisory Panel, comisie a Departamentului de Educație din SUA, afirmă că „simțul numerelor slab dezvoltat interferează cu învățarea algoritmilor și a faptelor numerice și împiedică utilizarea strategiilor pentru a verifica dacă soluțiile la probleme sunt rezonabile”. Este un semnal clar pentru profesorii și părinții care vor preveni probleme viitoare.
Studiile recent publicate despre fluență matematică insistă pe acest punct: învățarea faptelor de bază și a automatismelor este importantă pentru avansarea în matematică.
Iată un plan aplicabil, ușor de urmărit:
Săptămâna 1 - 2: evaluare blândă
Observă ce face copilul cu o problemă simplă. Nu corecta imediat. Cere-i să explice. Notează unde se blochează: înțelegerea numărului, procedura, fracțiile, sau viteza.
Săptămâna 3 - 6: consolidare simțul numerelor și fapte simple
5 minute/zi: jocuri de estimare și comparare.
3 minute/zi: flash-cards pentru adunări și scăderi.
Săptămâna 7 - 12: introducere fracții concret
Folosește obiecte reale: pâine, fructe, hârtie împărțită. Lucrează echivalențele.
Permanent: verificare a înțelegerii
Cere copilului să spună cu propriile cuvinte ce a făcut. Nu accepta proceduri golite de sens.
Mulți părinți vor folosi expresii dure: „dacă nu înveți, vei munci greu cu mâinile”. Evită tonul amenințător. Mesajul trebuie realist, dar constructiv.
Spune iată ce: „Viața cere efort. Învață acum ca să ai opțiuni mai multe mai târziu. Munca cinstită e onorabilă. Dar dacă știi mai multe, poți alege ce vrei să faci. Învățarea îți deschide uși.”
Apoi oferă exemple concrete legate de pasiuni. Dacă copilul iubește sportul, explică că mai târziu poate fi antrenor sau fizio, iar pentru asta are nevoie de cunoștințe.
Conectează învățarea cu libertatea de alegere. Cercetările arată că motivația intrinsecă funcționează mai bine decât frica.
Dacă observi:
că evita constant matematica sau plânge la teme;
că progresează foarte lent în ciuda exercițiului regulat;
că are anxietate severă legată de matematică;
atunci cere evaluarea unui psihopedagog sau a unui specialist în dificultăți de învățare. Problemele de procesare (de exemplu discalculia) cer intervenții specifice. Nu amâna.
mai multă încredere la teme;
mai puțină anxietate;
libertatea copilului de a folosi matematica;
o bază solidă pentru fracții, algebra simplă și gândire logică.
Cum să motivezi copiii? Metodele Harvard, bazate pe cercetări, pentru profesori, părinți sau bunici
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
