EXCLUSIV Radu Leca: 7 minciuni ale adolescentului consumator

Iată care sunt acestea:

„Nu e al meu, doar îl țineam pentru cineva”

De ce spune adolescentul „Nu e al meu, doar îl țineam pentru cineva” chiar după ce a fost prins cu jointul, cartușul sau vape-ul în ghiozdan?

Minciuna funcționează ca un colac de salvare pentru imagine, fiindcă recunoașterea directă declanșează rușine, frică de pedeapsă și teamă de pierderea încrederii.

În psihologie, apare reflexul de evitare a consecințelor, iar creierul adolescentului caută ruta cea mai scurtă spre reducerea tensiunii, nu ruta cea mai matură spre adevăr. 

În psihoterapia de familie, părintele intră rapid în rolul de anchetator, iar adolescentul intră în rolul de suspect; relația se strânge ca un nod, iar conversația se mută de la „ce ți se întâmplă” la „ce dovadă mai am”.

Părintele aude o poveste despre loialitate față de prieteni, despre „am făcut un favor”, iar adolescentul speră să păstreze statutul de copil „care doar a greșit logistic”. E important de văzut dinamica, dacă părintele se agață doar de obiect și de proprietate, adolescentul învață că adevărul se negociază pe detalii, nu pe responsabilitate.

O intervenție mai sănătoasă în familie merge pe claritate, obiectul găsit, regula încălcată, consecințe stabilite, apoi discuție despre context, anturaj, presiune, emoții, frecvență.

„În cuplu, ca și în familie, adevărul începe când încetează negocierea pe cuvinte și începe asumarea pe fapte”, DrPsy, UltraPsihologie Radu Leca  

„Am încercat o singură dată” 

De ce apare replica „Am încercat o singură dată” și de ce părinții simt că li se oferă o poveste „de degustare” după ce au prins consumul?

Minciuna are rol de minimalizare, iar minimalizarea reduce anxietatea de a pierde libertăți, telefon, ieșiri, bani, încredere.

În psihologie, minimalizarea apare des când cineva simte amenințare, iar adolescentul simte că viitorul lui social se prăbușește dacă părintele vede un tipar, nu un accident. De aceea, apare formula „doar o dată”, chiar și când există urme, miros repetat, ochi roșii în mai multe seri, scădere a interesului pentru școală, iritabilitate, somn dereglat, foame bruscă, retragere.

În psihoterapia de familie, această minciună invită părintele să aleagă între a crede și a verifica, iar verificarea constantă transformă casa într-un laborator de suspiciune. Un cadru mai util se bazează pe întrebări clare și pe timeline, când a început, cu cine, în ce locuri, în ce momente ale zilei, ce se schimbă înainte de consum, ce se schimbă după consum, ce îl atrage la stare. Părintele urmărește siguranța și rutina, nu victorie într-o dezbatere.

„Când unul spune «o singură dată», de multe ori cere «nu mă face rău în ochii tăi»”, DrPsy, UltraPsihologie Radu Leca  

„Toți fac asta, nu e mare lucru”

De ce spune adolescentul „Toți fac asta, nu e mare lucru” după ce a fost prins că fumează sau vapează marijuana, și cum se transformă normalizarea într-o scuză? Normalizarea oferă protecție socială, dacă „toți” fac, atunci nu mai există vină, doar conformare.

În psihologie, adolescența înseamnă apartenență, iar apartenența cântărește greu, uneori mai greu decât regulile casei. Când părintele reacționează cu panică sau moralizare, adolescentul apasă pe butonul „ești depășit” și împinge discuția spre conflict generațional.

În psihoterapia de familie, normalizarea devine o barieră în fața unei conversații despre valori, siguranță, creier în dezvoltare, capacitate de învățare, memorie, motivație, risc legal, risc de condus, risc de consum combinat cu alcool. Părintele nu are nevoie să demonstreze câți fac sau nu fac; părintele are nevoie să definească standardul familiei și să-l lege de protecție, nu de rușinare. Când părintele spune calm „în casa noastră regulile urmăresc sănătatea și viitorul, nu popularitatea”, discuția coboară din arena „toți” în arena „noi”.

„În terapie de cuplu, «toți fac» sună adesea ca «nu vreau să fiu singur cu greșeala mea»”, DrPsy, UltraPsihologie Radu Leca  

„Era doar CBD, nu THC” sau „E legal, nu e drog”

De ce apare minciuna „Era doar CBD, nu THC” sau „E legal, nu e drog” mai ales când adolescentul folosește vape cu lichide, cartușe sau produse cumpărate online?

Aici intră în joc confuzia intenționată dintre termeni, fiindcă tehnologia vape și marketingul fac totul să arate „curat”, „medical”, „aproape sănătos”.

În psihologie, această minciună folosește limbajul ca fumigenă, dacă părintele se pierde în acronime, adolescentul câștigă timp și reduce presiunea.

În psihoterapia de familie, părintele se simte adesea neinformat, iar adolescentul profită de diferența de cunoștințe ca să preia controlul conversației. În realitate, discuția relevantă pentru familie rămâne despre efecte și consecințe, intoxicare, concentrare scăzută, memorie afectată, lipsă de motivație, anxietate, atacuri de panică la unii adolescenți, riscuri la condus, riscuri la școală. Părintele urmărește și aspectul concret, proveniență, concentrație, frecvență, bani, ascundere, influența prietenilor, situații de risc.

„Când cineva se ascunde în termeni, de obicei fuge de emoția simplă, mi-e frică să recunosc”, DrPsy, UltraPsihologie Radu Leca  

„Am nevoie ca să mă calmez, altfel explodez” 

De ce spune adolescentul „Am nevoie ca să mă calmez, altfel explodez” și cum devine auto-medicația o justificare după ce a fost prins?

Minciuna aici se împletește cu un adevăr parțial, adolescentul chiar simte stres, agitație, tristețe, gol, presiune, iar marijuana ajunge asociată cu reglarea emoțională.

În psihologie, consumul de substanțe poate funcționa ca strategie de coping, iar strategia de coping devine rapid o cârjă. După ce este prins, adolescentul folosește argumentul „am nevoie” ca să reducă moralizarea și să mute conversația spre empatie, uneori fără asumare, alteori cu disperare autentică.

În psihoterapia de familie, părintele se simte prins între grijă și furie, dacă arată compasiune, pare că acceptă; dacă pune limite, pare că ignoră suferința. Aici ajută separarea clară, părintele validează emoția, nu validează consumul. Părintele spune pe înțeles, „Înțeleg că te simți rău, iar consumul aduce riscuri, iar noi căutăm metode care nu îți atacă dezvoltarea”.

O discuție matură include somn, anxietate, depresie, stimă de sine, conflicte, bullying, eșec școlar, rupturi de prietenie, iar când semnele persistă, familia are nevoie de evaluare psihologică și plan terapeutic, nu de negocieri nocturne în bucătărie.

„În cuplu, validarea fără limite se simte ca abandon, iar limitele fără validare se simt ca respingere”, DrPsy, UltraPsihologie Radu Leca  

„Nu mai fac, jur pe ce vrei tu”

De ce apare minciuna „Nu mai fac, jur pe ce vrei tu” imediat după prindere, și de ce jurământul devine uneori o scurtă pauză, nu o schimbare?

Promisiunea rapidă are rol de stingere a incendiului, adolescentul vrea să oprească consecințele, să oprească discuția, să oprească monitorizarea.

În psihologie, promisiunea servește ca reglaj interpersonal, „îți dau ce vrei să auzi ca să scadă pericolul”.

În psihoterapia de familie, părintele riscă să se agațe de jurământ fiindcă oferă ușurare imediată, iar ușurarea imediată sună ca soluție. Realitatea funcționează altfel, schimbarea comportamentului cere plan, suport, structură, alternative de gestionare a stresului, schimbări în anturaj, limitare a accesului, reguli clare, consecințe aplicate consecvent, verificări discrete, dialog constant.

Dacă părintele acceptă promisiunea fără un cadru, adolescentul învață că un jurământ repară un fapt, iar ciclul se repetă. O direcție mai sănătoasă este, „Apreciez că spui asta, iar familia are nevoie de pași concreți, ce tai din rutină, ce pui în loc, cu cine rămâi în contact, ce situații eviți, cum cerem ajutor”.

„În terapie de cuplu, promisiunea fără plan seamănă cu un pansament pe o rană care cere cusătură”, DrPsy, UltraPsihologie Radu Leca  

„Voi sunteți de vină, din cauza voastră am ajuns aici”

De ce apare replica „Voi sunteți de vină, din cauza voastră am ajuns aici” și cum se transformă proiectarea vinei într-o armă după ce adolescentul a fost prins?

Aceasta este una dintre cele mai dureroase minciuni pentru părinți, fiindcă atinge frica lor centrală, că au greșit, că nu au fost suficienți, că au ratat ceva esențial.

În psihologie, proiectarea vinei reduce rușinea internă, dacă vina stă la altcineva, eu rămân „bun”.

În psihoterapia de familie, această minciună apare frecvent în familii cu multă tensiune, cu certuri, cu reguli neclare, cu lipsă de conectare emoțională, iar adolescentul folosește conflictul ca justificare pentru consum și ca apărare împotriva consecințelor. Aici există și un sâmbure de informație utilă, clima din casă contează, iar felul în care familia comunică influențează vulnerabilitatea.

Totuși, responsabilitatea pentru consum rămâne la adolescent, iar responsabilitatea pentru cadru rămâne la părinte. Într-o conversație terapeutică, părintele spune, „Îmi asum partea mea legată de stresul din casă, iar consumul rămâne o alegere cu urmări, iar noi lucrăm pe ambele fronturi”. Această poziție blândă și fermă reduce lupta de putere și deschide spațiu pentru reparare reală, reguli, apropiere, timp împreună, terapie individuală pentru adolescent când există suferință mare, terapie de familie când există conflict constant.

„În cuplu, aruncarea vinei are gust de apărare, iar asumarea are gust de libertate”, DrPsy, UltraPsihologie Radu Leca  

Firul comun dintre cele 7 minciuni

Cum arată firul comun dintre cele 7 minciuni și ce urmărește, de fapt, adolescentul după ce a fost prins că fumează sau vapează marijuana?

Firul comun este protecția, protecția imaginii, protecția libertății, protecția grupului, protecția accesului la substanță, protecția împotriva rușinii și a consecințelor.

În psihologia adolescenței, minciuna apare des ca strategie de autonomie, iar consumul adaugă încă un strat de secretizare. În psihoterapia de familie, părintele are de gestionat două obiective simultane, siguranță și relație. Siguranța cere limite și consecvență; relația cere calm, curiozitate, respect, capacitatea de a asculta fără sarcasm și fără etichete.

Un părinte care vede minciuna ca semnal, nu ca verdict, își păstrează direcția, „Sunt aici, nu negociez sănătatea ta, discutăm deschis, reparăm treptat”.

„Când familia rămâne în contact chiar și în conflict, adolescentul învață că adevărul nu distruge legătura”, DrPsy, UltraPsihologie Radu Leca.  

CITEȘTE ȘI: 

Radu Leca: 7 măști ale adolescentului consumator de marijuana

Părinții și adolescenții depresivi. Radu Leca: Porniți de la o ipoteză mai blândă decât „nu îi pasă”

Frica de independență a adolescenților. Radu Leca: „E o reacție apărută din hiperprotecție”

Radu Leca, după cazul copilului de 10 ani care și-a înjunghiat prietenul de 24 de ori: „Un act atât de brutal NU e o reacție normală”