Un copil de 10 ani din Brăila și-a înjunghiat prietenul de 24 de ori din cauza unei Kendame. Medicii spun că sunt răni extrem de grave
17 Ianuarie 2026
Cazul din Brăila, în care un copil de 10 ani și-a înjunghiat prietenul de aceeași vârstă de 24 de ori, a șocat întreaga țară. Psihologul Radu Leca a explicat factorii care pregătesc terenul pentru explozia de violență.
„Evenimentul din Brăila, caz extrem de grav, ridică semne de întrebare majore. Este crucial să înțelegem că un act de violență atât de brutal, comis de un copil de 10 ani, nu este o reacție normală”, a spus psihologul Radu Leca pentru ParintisiPitici.ro.
Potrivit specialistului, un astfel de act nu apare din senin. Există mai mulți factori care pregătesc terenul pentru explozia de violență.
„Există antecedente de violență în familie? Copilul a fost martorul violenței domestice sau a fost el însuși victima abuzului? Expunerea la modele de comportament violent este un factor major de risc”, spune Radu Leca.
La fel de important este aspectul sănătății mintale. „Copilul suferă de o tulburare de sănătate mintală netratată (tulburare de conduită, tulburare opoziționistă cu provocare, tulburare de personalitate antisocială în dezvoltare)? Afecțiunile implică impulsivitate, dificultăți în controlul emoțiilor, lipsă de empatie”, adaugă expertul.
Radu Leca aduce în discuție și posibile cauze neurologice: „Există dovezi de leziuni cerebrale, disfuncții neurologice sau dezechilibre chimice care afectează controlul impulsurilor?” La toate acestea se adaugă trăsături de personalitate precum impulsivitatea extremă, agresivitatea, lipsa remușcărilor și dificultatea de a înțelege emoțiile celorlalți.
Un alt semnal de alarmă este, potrivit psihologului Radu Leca, izolarea socială. „Copilul este izolat social, are dificultăți în a lega relații, se simte respins sau marginalizat?” Un copil care se simte constant exclus poate acumula frustrări intense.
De la o jucărie la o tragedie
Conflictul pornit de la o Kendamă pare ceva nesemnificativ la prima vedere. Psihologul explică însă că „deși pare banal, conflictul pentru jucărie a fost doar un catalizator. Intensitatea reacției sugerează că existau frustrări, furie sau resentimente acumulate”.
Impulsivitatea extremă și incapacitatea de a anticipa consecințele are un rol important. Lipsa empatiei face ca suferința celuilalt să nu fie percepută. Accesul la un cuțit transformă o ceartă într-o tragedie.
„Disponibilitatea cuțitului a transformat conflictul într-o tragedie”, mai adaugă psihologul Leca. La toate acestea se pot adăuga disfuncționalitățile de atașament și relațiile fragile cu părinții sau cu alte figuri importante din viața copilului.
Ce se întâmplă în mintea unui copil agresor?
Radu Leca descrie mecanisme psihologice dure:
„Dezumanizare: Copilul a perceput victima ca pe un obiect, nu ca pe o persoană cu emoții și drepturi.
Răbufnire: Acumularea de frustrări și emoții negative a dus la o explozie violentă.
Transfer: Emoțiile negative legate de alte experiențe (abuz, neglijare) au fost transferate asupra victimei.
Raționalizare: Copilul poate încerca să-și justifice acțiunile și să minimizeze gravitatea lor”.
Specialistul avertizează:
„Doamnelor si domnilor, stimați părinți există un risc major ca un copil care a comis un act de violență extremă să repete comportamentul în adolescență sau la maturitate. Factorii de risc menționați mai sus pot persista și se agravează dacă nu se intervine. Fără tratament adecvat, un astfel de copil dezvoltă:
Comportament antisocial persistent: Infracțiuni, abuz de substanțe, dificultăți în relații.
Tulburări de personalitate: Personalitate antisocială, borderline, etc.
Violență domestică: Risc crescut de a deveni agresor în relațiile intime.
Probleme de sănătate mintală: Depresie, anxietate, tentative de suicid”.
Ce pot face părinții copilului agresor?
Psihologul Radu Leca spune că evaluarea psihologică și psihiatrică este primul pas.
„Este absolut crucial să se acționeze imediat:
Evaluare Psihologică și Psihiatrică:
Evaluare completă: Un psiholog clinician și un psihiatru (specializat în copii și adolescenți) trebuie să evalueze copilul pentru a identifica factorii de risc, problemele de sănătate mintală și eventualele traume.
Diagnostic: Stabilirea unui diagnostic precis este esențială pentru un tratament adecvat.
Intervenție Terapeutică:
Terapie individuală: Terapie cognitiv-comportamentală (TCC) pentru a învăța controlul impulsurilor, managementul furiei, rezolvarea problemelor și dezvoltarea empatiei.
Terapie de familie: Pentru a aborda dinamica familială, a îmbunătăți comunicarea și a oferi sprijin.
Terapie de grup: Pentru a interacționa cu alți copii, a dezvolta abilități sociale și a învăța din experiențele altora.
Medicație (dacă este necesar):
În cazul în care copilul are o tulburare de sănătate mintală (ADHD, depresie, etc.), un psihiatru poate prescrie medicamente.
Supraveghere și Siguranță:
Copilul trebuie plasat într-un mediu sigur, cu supraveghere constantă.
Accesul la arme și obiecte periculoase trebuie interzis.
Educație și Reabilitare:
Colaborarea cu școala pentru a oferi sprijin educațional și social.
Participarea la programe de reabilitare pentru tineri delincvenți (dacă este cazul).
Sprijin pentru Victimă și Familie:
Victima și familia ei au nevoie de sprijin psihologic și juridic.
Reconcilierea (dacă este posibil) trebuie făcută sub supravegherea unui specialist.
Respectarea Legii:
Colaborarea cu autoritățile pentru a asigura respectarea legii și a răspunde pentru faptele sale.
Situația este extrem de gravă și necesită o abordare multidisciplinară. Intervenția promptă și adecvată, combinată cu sprijinul familial și social, poate oferi o șansă de recuperare pentru copilul agresor și de protecție pentru comunitate. Ignorarea sau minimalizarea acestei situații ar putea duce la consecințe tragice pe termen lung”.
Puteți urmări mai jos emisiunea Părinți Prezenți în care psihologul Radu Leca a explicat, în trecut, pe larg, de ce apar violențele extreme între copii:
