Într-un articol recent, experta în educație și parenting, Paola de la Cruz, dezvăluie o abordare inovatoare pentru a preveni plânsul și anxietatea la copii și părinți atunci când vine vorba de școala. Cu toții știm că acea perioadă de adaptare la școală poate fi plină de lacrimi și tensiuni, dar Paola ne îndeamnă să abordăm acest proces într-un mod mai prietenos și conectat.
Ea denumește această abordare „școala de dopamină”. Ideea din spatele acestei formule este să le permită părinților să intre în școală și să-și prezinte copiii profesorilor într-un mod calm și prietenos. În loc să împingem copiii direct în clasă și să-i lăsăm să se obișnuiască cu situația singuri, „școala de dopamină” pune accentul pe menținerea legăturii de atașament dintre copii și părinți.
Paola subliniază importanța acestui proces de adaptare, afirmând că separarea bruscă de părinți poate genera suferință atât pentru copii, cât și pentru părinți. Ea spune că părinții ar trebui să aibă dreptul de a-i însoți pe copii în acest proces de tranziție atâta timp cât este necesar, chiar și pentru mai multe zile. Acest lucru ajută la crearea unui mediu mai sigur și mai reconfortant pentru copii.
Refuzul acestui drept la copilărie, avertizează Paola, poate duce la leziuni emoționale grave, care pot afecta copiii pe plan cerebral și fizic. Printre simptomele acestei suferințe se numără durerile în gât de la plâns, vărsăturile din cauza anxietății și trezirile din cauza terorilor nocturne.
O privire în lumea copiilor care încep școala aduce în discuție emoții puternice, anxietate și o tranziție bruscă din lumea protejată a familiei într-un spațiu aparent deconcertant. Acestea sunt momente delicate pentru cei mici, iar experții ne avertizează că ar trebui să acordăm o atenție deosebită acestor etape.
Paola de la Cruz, expertă în educație și parenting, ne oferă o perspectivă convingătoare. Ea subliniază că micuții se confruntă cu anxietate și frică pentru că trec dintr-o zi în alta de la o siguranță familială la o separare abruptă de părinții lor. În acest proces, copiii se găsesc într-un mediu necunoscut, înconjurați de alți copii și adulți pe care nu-i cunosc și care încearcă să-i consoleze, să-i îmbrățișeze, în timp ce ei încearcă să se adapteze la noul cadru.
Expertul compară această experiență cu cea a unui adult urcat într-un autobuz fără să știe destinația, înconjurat de străini care vorbesc o limbă necunoscută și care îl sperie prin proximitatea lor și contactul lor fizic. Copiii, de asemenea, observă că alți copii se confruntă cu aceleași emoții, plângând și simțind anxietate. Această comparație aruncă o lumină asupra experiențelor copiilor și ne face să ne întrebăm cum am reacționa într-o situație similară.
Paola de la Cruz ne atrage atenția asupra importanței de a proteja copiii în astfel de momente, evitând astfel situații abrupte. Ea susține că adesea punem copiii în situații care le cauzează anxietate fără să ne gândim la consecințele emoționale pe termen lung. Aceste situații abrupte, spune ea, sunt accentuate de sistemele de lucru care rup legăturile în creșterea copiilor și generează multă suferință pentru părinți.
Paola de la Cruz susține cu tărie că intrarea copilului în lumea școlii ar trebui să fie o experiență plină de încredere și entuziasm, însoțită de părinți, pentru a facilita procesul de adaptare. Ea atrage atenția asupra necesității ca școlile să se alinieze cu cerințele vremurilor actuale, deschizându-și porțile către familiile copiilor.
Este binecunoscut faptul că, în această perioadă de tranziție, copiii pot experimenta sentimente puternice de anxietate și teamă. Aceste emoții nu ar trebui să fie parte normală a acestui proces de adaptare. Copiii nu ar trebui să se simtă nici pe plan pedagogic, nici emoțional atacați în acest context.
Paola subliniază că stresul și anxietatea din mediul școlar pot declanșa o stare constantă de alertă la copii. Aceasta poate duce la manifestări precum refuzul de a mânca, trezirea în mijlocul nopții cu plâns sau dorința constantă de a fi ținuți în brațe. Această stare de anxietate, pe care experții o numesc „atașament anxios”, este rezultatul modului drastic în care copiii sunt aduși în sistemul de învățământ fără a se lua în considerare nevoile lor emoționale.
Paola de la Cruz încheie subliniind importanța educației emoționale a copiilor ca o inovație importantă în pedagogie. Această abordare nu necesită resurse financiare suplimentare din partea sistemului de învățământ și ar putea aduce schimbări semnificative în viața copiilor, reducând suferința legată de adaptarea școlară.
În concluzie, expertul ne reamintește că micuții nu ar trebui să treacă prin situații atât de dureroase în procesul de adaptare la școală și că este responsabilitatea noastră să le oferim o tranziție mai lină și mai prietenoasă în lumea școlară.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil