„Sindromul tatălui frustrat” apare atunci când părinții pun presiune pe copii în sport. Află ce înseamnă, de ce e periculos și cum să-l eviți.
Exercițiile fizice sunt importante pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor. Vara este un moment excelent pentru a începe practicarea sportului: cei mici au mai mult timp liber, pot experimenta activități noi și se pot bucura de provocări diferite.
De aceea, merită să ne gândim care sunt sporturile potrivite și ce poate face familia pentru a-i motiva pe copii să fie activi.
„Vara ar trebui să fie o continuare a restului anului. Activitatea fizică nu ar trebui privită ca o obligație sezonieră, ci ca parte din stilul de viață al copilului”, explică Pablo Gálvez Ruiz, profesor la masteratul în management sportiv al Universității Internaționale din Valencia (VIU), conform abc.es.
Vacanța este un timp de deconectare și schimbare a rutinei. Așa cum adulții caută varietate, și copiii au nevoie de activități noi, plăcute, fără presiune.
Numeroase studii arată că sportul practicat de la vârste fragede aduce avantaje majore:
Fizice: dezvoltarea sistemului cardiovascular și a celui musculo-scheletic.
Cognitive: îmbunătățirea concentrării, memoriei și funcțiilor cognitive.
Emoționale: creșterea stimei de sine și reducerea anxietății.
Sociale: cultivarea cooperării și a spiritului de echipă.
Flórez-López subliniază că introducerea timpurie a mișcării în viața copilului consolidează obiceiurile sănătoase și previne comportamentele negative.
Un stil de viață sedentar este periculos în orice perioadă a anului. Obezitatea infantilă este deja o problemă majoră, iar vacanța lungă de vară poate amplifica riscul dacă nu există alternative active.
Copiii au energie naturală, iar familia joacă un rol decisiv în a-i încuraja să rămână activi și să nu petreacă timpul doar în fața ecranelor.
Mai important decât eticheta tipului de sport este ca cei mici să se bucure de mișcare. Vara oferă numeroase opțiuni:
Activități acvatice (înot, jocuri în apă).
Activități în natură (drumeții, ciclism).
Tabere și activități organizate.
Pe măsură ce cresc, copiii vor alege singuri sporturile preferate. Rolul părinților este să le ofere contexte variate, fără a impune.
Pentru copii, ambele variante pot fi benefice. De exemplu, chiar și sporturile individuale (alergare, atletism) se pot desfășura într-un cadru de echipă, cu jocuri și activități cooperative. Important este ca experiența să fie pozitivă și motivantă.
Printre erorile cel mai des întâlnite se numără:
Presiunea excesivă asupra copilului pentru rezultate.
Compararea cu alți copii.
Așteptări nerealiste.
Transferul frustrărilor personale asupra copilului.
Aceste greșeli duc la ceea ce specialiștii numesc „sindromul părintelui frustrat”. În loc să fie o sursă de bucurie, sportul ajunge să fie perceput ca o obligație, ceea ce poate descuraja copilul pe termen lung.
Părinții care transmit prin propriul comportament respectul pentru mișcare și pentru un stil de viață sănătos vor avea copii mai predispuși să iubească sportul.
Nu este nevoie ca adulții să fie sportivi de performanță, ci să arate prin gesturi simple că activitatea fizică este o parte firească și plăcută a vieții.
Copiii ar trebui să crească într-un mediu fără presiune, unde să se bucure de mișcare și să simtă sprijinul familiei.
Puneți copiii în centru: oferiți-le opțiuni variate și lăsați-i să aleagă ce le place.
Evitați impunerea activităților: motivația vine din descoperire, nu din constrângere.
Explorați medii noi: tabere, activități acvatice, sporturi mai puțin cunoscute.
Astfel, sportul devine o experiență plăcută, cu beneficii pe termen lung, nu o sursă de presiune.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.