„Vacanţă de schi” nu figurează în documentele Ministerului Educaţiei. Instituția spune de ce primesc copiii o săptămână liberă
19 Februarie 2026
O privire pe sub ușa toaletei, o fustă ridicată în curtea școlii, un sărut impus „în glumă”. Aceste gesturi, adesea minimalizate, apar încă din școala primară. Cum le recunoști și, mai ales, cum îi protejezi pe copii și îi înveți ce înseamnă limitele și consimțământul?
O analiză realizată împreună cu Joanna Smith, psiholog și autoare a volumului „Protejarea copilului de violența sexuală”.
Datele publicate pe 29 ianuarie de Ministerul Educației Naționale din Franța scot la lumină o realitate puțin vizibilă, dar prezentă în școli: 15% dintre elevii de clasa a IV-a și a V-a declară că au fost priviți în toalete, iar 8% spun că au fost sărutați cu forța în timpul anului școlar.
Situațiile apar între copii, iar adulții fie le ignoră, fie nu reușesc să le numească.
„Sunt multe lucruri care pot fi problematice la copiii mici: mâini puse pe fund, ridicarea fustei pentru a vedea lenjeria intimă, remarci despre corp…”, explică psihologul Joanna Smith pentru Parents. Chiar dacă aceste gesturi nu pornesc neapărat dintr-o intenție conștientă de a face rău, ele încalcă limitele corporale și cer o intervenție educativă.
Tăcerea, primul obstacol în calea protecției
Pentru copiii mici, nu este simplu să înțeleagă ce este acceptabil și ce nu. Astfel de situații apar frecvent între colegi, în contexte familiare precum școala, cluburile sportive sau activitățile afterschool. Mulți copii nu spun nimic, pentru că nu știu că au acest drept.
„O parte din munca de prevenție înseamnă tocmai să le oferim copiilor cuvintele și reperele de care au nevoie pentru a putea vorbi”, spune Joanna Smith.
„Cu cât copilul sau adolescentul înțelege mai clar ce este interzis, cu atât cresc șansele să vorbească rapid despre ceea ce i s-a întâmplat”, subliniază ea. În lipsa unor repere clare, apar îndoielile. Este ceva grav? Am voie să spun? O să fiu crezut?
Psihologul insistă asupra importanței reacției adultului: „Studiile arată că atunci când copilul vorbește despre ce i s-a întâmplat și este crezut, apar mult mai puține consecințe negative. Faptul că poate povesti ce a văzut sau ce a trăit reduce semnificativ impactul asupra lui”.
În schimb, tăcerea prelungește disconfortul și îl împiedică pe copil să înțeleagă că ceea ce a trăit nu este normal.
A putea identifica o situație ca fiind inacceptabilă, a o numi și a ști cui să te adresezi reprezintă deja o formă de protecție.
Limitele trebuie făcute vizibile
„Să vorbim despre limitele intimității și despre respectul față de corpul celuilalt este important”, afirmă psihologul.
Aceste învățăminte se construiesc treptat, atât în familie, cât și la școală. În Canada, de exemplu, unele cluburi sportive afișează reguli explicite. Cine poate rămâne singur cu cine, ce tip de contact este permis, ce este interzis. Joanna Smith consideră acest model relevant: „Există un cod de conduită afișat, cu ce este permis și ce nu este permis. Acest lucru le permite tuturor să se orienteze și să identifice mult mai repede atunci când o regulă este încălcată”.
Reperele vizibile oferă copiilor puncte concrete de orientare, îi fac pe adulți mai atenți și transmit clar că anumite comportamente nu sunt acceptate. „Copiii învață mai puțin din ordine și mai mult din experiență”, amintește psihologul.
Situațiile obișnuite din viața de zi cu zi devin momente de învățare. „De exemplu, la jocurile de gâdilat, dacă un copil spune nu și celălalt continuă, este important să intervenim și să reamintim limita”, explică ea. La fel, un copil mic care trage de coada pisicii învață, cu ajutorul adultului, că trebuie să respecte integritatea celuilalt.
Aceste interacțiuni, aparent minore, pun bazele capacității copilului de a recunoaște o situație problematică și de a se proteja.
Adolescența, o perioadă cu riscuri crescute
La adolescență, provocările capătă o altă amploare. Tinerii au mai multă autonomie și sunt expuși devreme la conținuturi sexuale, mai ales online.
„Peste jumătate dintre adolescenții cu vârste între 12 și 17 ani declară că au accesat deja site-uri pornografice, vârsta medie fiind în jur de 14 ani”, observă Joanna Smith. Aceste imagini pot influența modul în care adolescenții înțeleg relațiile și consimțământul, mai ales când pornografia devine o sursă informală de educație sexuală, în lipsa dialogului cu adulții.
Datele Ministerului Educației Naționale confirmă vulnerabilitatea acestei perioade: 15% dintre fete și 12% dintre băieții de gimnaziu declară că au fost expuși la cel puțin o formă de violență sexuală. Peste 130.000 de adolescenți au fost confruntați, fără voia lor, cu conținut sexual online. O elevă de liceu din zece afirmă că a lipsit de la școală din teamă.
Contrar percepției frecvente, agresiunile sexuale asupra minorilor nu sunt comise exclusiv de adulți. „Se estimează că între o treime și 40% dintre violențele sexuale sunt comise de adolescenți”, amintește Joanna Smith.
Acest procent arată cât de importantă este prevenția încă din copilărie, înainte ca adolescenții să intre în primele relații romantice și înainte ca presiunea grupului sau a mediului online să devină dominantă.
