Mama care dă în judecată TikTok, după moartea copilului ei, transmite un avertisment pentru părinți
16 Ianuarie 2026
Un studiu amplu realizat de cercetători de la University College London și publicat de The Times vine să contrazică o idee frecvent vehiculată în societățile moderne: că viața fără copii este, în general, mai liniștită și, implicit, mai fericită.
Conform rezultatelor, părinții tind să aibă un nivel mai ridicat de satisfacție în viață și un stres psihologic mai redus decât persoanele care nu au copii.
Cu toate acestea, există o condiție esențială: momentul în care o persoană alege să devină părinte contează enorm.
SURSA FOTO: Freepik.com@prostooleh
Citește și Sfidarea ceasului biologic sau când doriți să deveniți mamă după vârsta de 40 de ani
Vârsta la care devii părinte - un factor decisiv
Cercetarea s-a bazat pe datele a peste 7.000 de persoane născute la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90.
Analiza a arătat că persoanele care devin părinți la o vârstă mai matură (după 30 de ani) tind să aibă o stare psihică mai bună decât cei care au copii devreme, în jurul vârstei de 20-25 de ani.
Practic, cu cât o persoană așteaptă mai mult înainte de a deveni părinte, cu atât este mai mic riscul de stres și anxietate.
Acest lucru poate fi explicat prin mai multe motive: părinții mai în vârstă au, în general, o situație financiară mai stabilă, un loc de muncă sigur, o relație de cuplu consolidată și, nu în ultimul rând, o identitate personală mai bine conturată.
SURSA FOTO: Freepik.com@freepik
În schimb, cei care devin părinți prea devreme se confruntă adesea cu instabilitate profesională, dificultăți materiale și lipsa unui sprijin emoțional solid.
Diferențe între mame și tați
Un alt aspect semnificativ evidențiat de studiu este diferența de experiență dintre femei și bărbați. Deși atât mamele, cât și tații raportează un nivel relativ ridicat de satisfacție în viață, mamele se confruntă mult mai frecvent cu stres psihologic.
SURSA FOTO: Freepik.com@ambreen
Acest lucru este atribuit, în principal, responsabilităților disproporționate legate de îngrijirea copilului, dar și a fenomenului numit „captivitate în rol” - senzația că femeia este blocată în identitatea de mamă, în detrimentul celorlalte dimensiuni ale vieții sale: carieră, dezvoltare personală, viață socială.
