Oreionul este o boală infecțioasă care provoacă umflarea dureroasă a glandelor salivare. De obicei, sunt implicate glandele parotide, adică cele situate jos în spatele urechilor.
Oreionul afectează în principal copiii de vârstă școlară între 5 și 10 ani, iar frecvența sa de vârf apare între sfârșitul iernii și primăvara. Prin urmare, este necesar să acordați o atenție deosebită dacă, pe lângă cel mic, în casă există un frate mai mare.
Perioada de contagiune începe cu două până la șapte zile înainte de apariția umflăturii și se termină cinci până la opt zile mai târziu.
Odată contractat, oreionul oferă imunitate pe viață.
Oreionul este cauzat de un virus din familia Paramixovirusului, care include și virusul rujeolei, virusul respirator sincițial și virusurile paragripale.
Oreionul se transmite prin respirație prin picături de salivă sau mucus emise în aer de pacient atunci când vorbește, tușește sau strănută sau prin contact direct cu secrețiile infectate.
Oreionul se manifestă inițial cu simptome comune multor alte boli infecțioase. După o incubație de aproximativ douăsprezece până la douăzeci și unu de zile, apare o stare generală de rău însoțită de apatie, greață, dureri de stomac și febră ușoară cu dureri de cap.
Se poate întâmpla, totuși, ca copilul să nu prezinte niciun simptom înainte de apariția umflăturii. Una dintre cele două glande parotide începe, în general, să se umfle după trei-patru zile și, în câteva zile, același proces are loc și în cealaltă glandă (uneori, totuși, umflarea poate afecta doar o parte a feței).
Umflarea crește treptat până când atinge apogeul în a doua sau a treia zi, apoi începe să scadă până când dispare în aproximativ șapte zile.
Când glandele sunt umflate, copilul se poate plânge de durere intensă și poate să se chinuie uneori să mănânce. De fapt, mestecatul mișcă maxilarul, stimulând zona inflamată.
Febra, în această fază, ajunge în general la 38,5-39°.
Sursa foto: Cottombro Studio/ Pexels
Oreionul este recunoscut prin umflarea tipică a glandelor parotide, care face ca urechile să se rotească înainte și să se împingă în afară, făcându-le să pară mai mari decât în mod normal.
Umflarea este situată în „triunghiul oreionului”, adică în zona dintre marginea posterioară a maxilarului, ureche și gât.
Oreionul durează în mod normal câteva zile la copii. Complicațiile pe care le poate provoca sunt rare și tind să varieze în funcție de vârsta persoanei afectate.
Copiii mici sunt în special expuși riscului, deoarece pot suferi (250 de cazuri la 100.000) o formă în general benignă de meningită (inflamația meningelor, adică a membranelor care acoperă creierul).
Această formă de meningită, care se manifestă în faza finală a bolii cu cefalee intensă, rigidizare a gâtului și febră mare, se recuperează fără tratament special.
Un alt risc serios este cel al encefalitei (inflamația creierului), care poate avea consecințe ireversibile.
La adolescenți și bărbați adulți pot apărea cazuri de orhită, adică inflamația unuia sau a ambelor testicule, care provoacă sterilitate în aproximativ 10% din cazuri.
La femei, după vârsta de 12 ani, poate apărea însă o inflamație a ovarului care, totuși, nu are efecte asupra capacității de reproducere.
Una dintre cele mai de temut complicații ale oreionului este surditatea, dar aceasta este o apariție foarte rară. Este de obicei o surditate unilaterală (adică care afectează doar o ureche) cauzată de virus, care este localizată în nervul auditiv și poate apărea la orice vârstă.
Dacă bănuiți că un copil afectat de oreion a suferit o scădere a auzului la o ureche, cel mai bine este să mergeți imediat la un specialist: în orice caz, ar putea fi și un declin temporar.
Sursa foto: Cottombro Studio/ Pexels
Ca și în cazul altor boli de origine virală, nu există un tratament specific pentru oreion. Pediatrul poate încerca doar să atenueze simptomele, de exemplu, oferindu-i copilului un reducător de febră pe bază de paracetamol atunci când temperatura depășește 38,5° C sau analgezice dacă durerea la nivelul glandelor parotide este prea intensă.
Nu este necesar să țineți copilul în pat. Odihna forțată, de fapt, nu favorizează vindecarea și nici nu reduce riscul de complicații asociate cu oreion.
Pentru a calma durerea, gheața învelită într-o cârpă poate fi aplicată pe zona umflată. Cel mai bine este să eliminați din alimentația copilului alimentele acidulate și citricele (în orice caz să se administreze după vârsta de un an), deoarece acestea stimulează salivația și pot inflama și mai mult parotidele.
De asemenea, este util să-i oferi celui mic alimente lichide sau semi-lichide precum înghețată, piureuri de legume, dacă copilul simte durere la înghițire. Dacă îl doare să deschidă gura, îl poți face să bea printr-un pai.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil