„Tu care nu ai copii nu poți înțelege”: fraza celor care încă mai cred că pentru a fi oameni împliniți trebuie să devii părinți

Data publicării:
Fotografie de la Danik Prihodko/ Pexels
Fotografie de la Danik Prihodko/ Pexels

„Tu care nu ai copii nu poți înțelege” este o frază greșită, pe care o pronunțăm uneori pentru că suntem epuizați de eforturile noastre de părinți. Dar poate deschide răni și mai presus de toate spunând-o luăm de la sine înțeles că cei care nu au copii nu sunt suficient de împliniți, ocupați sau obosiți.



Iată-ne, alături de prietenii noștri la barul în care ne-am întâlnit. Obosit pentru că este o săptămână încărcată la locul de muncă și mereu în întârziere pentru că trebuiacu orice preț să terminăm proiectul care ne-a fost repartizat.

Nici nu putem ajunge la sala de sport din localitate, unde ne-am înscris la începutul anului, plini de bune intenții. În seara asta, însă, nimeni nu va putea priva să ne bucurăm de un ceai și o conversație. Ne așezăm, salutăm pe toată lumea și prietena noastră cea mai bună începe să vorbească despre ”aventurile” ei zilnice între grădiniță și școala primară pentru a-și duce cei doi copii la lecții.

Altă prietenă își mângâie burtica spunând că nu mai suportă grețurile matinale iar o alta are două cearcăne foarte pronunțate sub ochi ți se plânge pentru că micuțul ei nu a mai lăsat-o să doarmă de 4 luni.

Și noi, care nu avem un copil care alergă prin casă, îi ascultăm, așa cum facem cu prietenii, încercăm să empatizăm, să-i întrebăm dacă au nevoie de ajutor și așa fără avertisment, când ne vine rândul să vorbim despre noi, vine ca un duș rece ca gheața expresia: „Tu care nu ai copii, nu poți înțelege”.

Această propoziție pare a fi complet extemporanee în epoca rețelelor de socializare, unde avem voie să vorbim despre orice. Cu un singur clic ne putem găsi în cealaltă parte a lumii și cu un buton putem împărtăși bătăliile și poveștile altora prin intermediul profilului nostru. Totuși, pur și simplu nu putem înțelege oboseala cuiva care a devenit mamă, fricile ei, cheltuielile ei, viața ei plină, pentru că am decis că în viața noastră nu este loc pentru un copil.

De parcă maternitatea ar fi o realizare personală și nu o dorință pe care unii o pot avea și altele nu.

Această propoziție este greșită pentru că se încadrează în acel concept toxic conform căruia cei care nu au copil, pentru că nu vor sau nu pot, nu vor putea niciodată să ajungă să înțeleagă realitatea vieții. De parcă maternitatea ar fi o împlinire și nu o dorință pe care cineva o poate avea și altcineva nu. În plus, spunând-o, iei de la sine înțeles că, dimpotrivă, o femeie care are copii poate înțelege perfect o femeie care nu are, poate înțelege oboseala, planurile, dificultățile ei. Nu numai că le poate înțelege, dar le consideră întotdeauna mai puține decât cele ale unei mame.

Ca să nu mai spun că uneori cei care nu au avut un copil poate că și-au dorit mereu acel copil, îl caută în continuare, dar se luptă, sunt descurajați și se tem să nu-l aibă niciodată.

Ce nu putem înțelege dacă nu suntem mame? Cu siguranță nu putem ști într-un mod practic cum să schimbăm un scutec sau să spălăm un bebeluș și nici ce înseamnă să te trezești în somn pentru că bebelușul țipă din cealaltă parte a camerei. Și nu știm doar pentru că nu am făcut-o niciodată.

La fel, alții nu pot ști ce înseamnă să nu ai copii, să ai o viață încărcată în alt mod, care nu este mai puțin obositor pentru asta, alcătuit din alergări mai puțin frenetice și amestecuri între o mie de angajamente. Într-o lume care pare să pună întotdeauna o mare presiune socială asupra femeilor pentru a deveni mame.

Oboseală, nu răutate

Uneori, această frază este rostită nu din răutate, ci pentru că este rezultatul atât de multă oboseală încât uneori, după o ceartă în familie, multe nopți nedormite, încă o mașină de spălat cu haine complet murdare ne face să ne imaginăm cum ar fi fost viața noastră dacă nu am fi avut copii.

Narațiunea părinților perfecți are puține adevărate și multe toxice, chiar și pentru noi.

În loc să spunem „Nu poți să înțelegi” și să ne uităm cu invidie la o viață pe care nu o dorim, pentru că am ales să devenim părinți, putem încerca să cerem ajutor. Să vorbim cu prietenii noștri, să le spunem ce e în neregulă, să spunem că suntem obosiți și de ce suntem, doar așa putem distruge narațiunea părinților desăvârșiți, impecabili și mereu prezenți, care are puține adevărate și multe asta e toxic, chiar și pentru noi.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Elena Didila | Categorie: Divertisment




Articole similare
Cele mai noi articole
Trend - Top citite

DC Media Group Audience
pixel