Putem educa fără a recurge la pedepse? Da, așa se poate și trebuie făcut. Pedagogul expert în educație emoțională și autoarea cărții „Copilărie bine tratată, adolescență bine dirijată”, Leticia Garcés, explică cum se realizează.
Pentru a cultiva un mediu educativ pozitiv, Leticia Garcés aduce în prim-plan ideea că nu există rețete magice sau instrucțiuni fixe în parenting. Este o abordare interesantă, mai ales într-o lume în care mulți dintre noi am fost crescuți cu ideea de recompense și pedepse.
Educația pozitivă, așa cum o descrie, se bazează pe sprijinul științific și are potențialul de a ne ghida într-o direcție conștientă și respectuoasă. Ideea că pedepsele sunt eficiente doar pentru a redirecționa comportamentul celor deja educați este cu siguranță provocatoare. Suntem cu toții familiarizați cu variantele de „a fi pedepsiți” pentru a corecta comportamentul, dar cât de eficiente sunt aceste metode pe termen lung?
De asemenea, conceptul de consecințe reparatorii în loc de pedepse pare a aduce o perspectivă mai empatică și implicarea copiilor în procesul de rezolvare a problemelor. Să îi întrebăm pe cei afectați cum doresc să gestioneze situațiile poate contribui la dezvoltarea abilităților de comunicare și rezolvare a conflictelor.
Educația conștientă pare a se concentra și pe individualitatea copiilor, recunoscând că nu toți învață în același fel sau la aceeași viteză. Aceasta este o idee importantă, deoarece fiecare copil are propriul său ritm și nevoi unice.
În căutarea unui mod de a ghida comportamentul copiilor fără a apela la pedepse, Leticia Garcés spune care sunt alternativele: soluția constă în stabilirea limitelor bine plasate care generează un sentiment de securitate.
Totuși, această abordare nu se oprește doar la impunerea unor reguli. Conform explicațiilor expertului, atunci când oferi o indicație, trebuie să o faci conștient, respectuos și afectuos. Acest lucru nu doar demonstrează autocontrolul și autoritatea adultului, ci și deschide calea pentru a înțelege că, în lumea copilului, un „nu” sau „așteaptă” generează adesea frustrare.
Urmează un aspect esențial: înțelegerea faptului că creierul copilului este programat pentru supraviețuire și pentru a experimenta emoții plăcute. Prin urmare, conform lui Garcés, să-i ceri să se supună poate fi o provocare majoră. În mod natural, copilul poate reacționa la frică indusă prin amenințări sau pedepse, deoarece amigdala sa reacționează rapid la percepția pericolului.
Cu toate acestea, Garcés avertizează împotriva acestei abordări, evidențiind că este o greșeală să recurgem la condiționări sau la violență. În schimb, propune o abordare fermă, insistând pe cerințele noastre și însoțind comportamentul dorit până când este îndeplinit. Închiderea televizorului nu ar trebui să fie o pedeapsă, ci o limită conștientă, stabilită pentru a susține o atitudine de colaborare, mai degrabă decât pentru a forța ascultarea prin frică.
În efortul de a adopta o abordare parentală fără pedepse, Leticia Garcés oferă câteva recomandări esențiale:
Garcés subliniază că micuții nu învață să își îmbunătățească comportamentul prin pedepse. Este important ca ei să vadă un sens în acțiunile lor și să li se permită să întreprindă măsuri reparatorii pentru a înțelege și îmbunătăți.
Pentru a învăța, este necesar să discutăm deschis despre ceea ce s-a întâmplat. Totuși, Garcés recunoaște că este dificil să inițiem o conversație de încredere cu copiii dacă aceștia simt că nu sunt înțeleși sau dacă se simt judecați sau expuși public.
Educația vine prin ajutorarea copiilor să conștientizeze daunele pe care le pot genera și oferindu-le posibilitatea de a se implica în repararea lor. Acest proces îi apropie de responsabilitate și îi îndepărtează de sentimentul de vinovăție.
Pedepsele, subliniază Garcés, adesea derivă din furie inconștientă și prost reglată. Acestea sunt aplicate disproporționat și pot rupe legăturile de comunicare dintre părinți și copii.
Copiii care sunt supuși la prea multe pedepse în copilărie pot dezvolta strategii de supraviețuire precum minciuna. Ei se pot ascunde de privirea adultului și pot atribui altora problemele lor, în loc să-și asume responsabilitatea în mod echitabil.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil