Educarea copiilor în arta ascultării și a empatiei joacă un rol esențial în modelarea viitorului. Generația de astăzi va deveni factorul de schimbare al viitorului, iar abilitățile lor de a asculta cu atenție și de a empatiza vor fi importante în eforturile lor de a aborda provocările justiției sociale și de a construi o lume mai bună.
Este responsabilitatea noastră să îi învățăm pe copii să depășească limitele propriilor perspective și să fie deschiși către diversitatea umană. Prin cultivarea empatiei, ei vor învăța să vadă dincolo de aparențe și să își dezvolte capacitatea de a se conecta cu experiențele și sentimentele altor persoane.
Ascultarea autentică și empatia stau la baza unei societăți mai drepte, mai înțelegătoare și mai solidare. Prin practicarea acestor virtuți și transmiterea lor mai departe, putem crea un lanț de schimbare pozitivă care să răspândească înțelegerea și armonia în întreaga lume.
Deci, ce pot face părinții pentru a ajuta la creșterea copiilor care ascultă cu empatie și inteligență emoțională? Sunt patru reguli simple, oferite de specialiști, care presupun o conversație continuă la fiecare vârstă.
SURSA FOTO: freepik.com @giorgiykhosroshvili
În perioada copilăriei, se formează rădăcinile empatiei, iar această etapă importantă de dezvoltare este puternic influențată de comportamentul și interacțiunile părintești. Cercetările dezvăluie că în primele luni de viață ale unui bebeluș, sistemele neurologice sunt sensibile la impactul acțiunilor și răspunsurilor din partea părinților. Mai mult, se pare că activități aparent simple, cum ar fi schimbarea scutecului, au un rol semnificativ în consolidarea abilităților sociale.
Psihologul clinician Brit Creelman, de la prestigioasa clinica de terapie ambulatorie a Asociației Allendale din Chicago, explică un concept esențial: „neuronii care se declanșează împreună, se conectează împreună”. Această observație subliniază modul în care interacțiunile aparent banale, precum schimbarea scutecului, declanșează o rețea complexă de evenimente în creierul bebelușului. Privirea îndreptată către părinte, tonul calm al vocii și senzația de confort obținută prin schimbarea scutecului moale sunt doar câteva elemente ce se intersectează într-o coregrafie neuronală.
Aceste momente de interacțiune au loc într-un cadru în care nevoile bebelușului sunt îndeplinite, iar starea sa este reglementată. Creelman subliniază că toate aceste componente se combină armonios pentru a contribui la dezvoltarea creierului într-un mod care pregătește terenul pentru interacțiuni sociale sănătoase - o temelie esențială pentru dezvoltarea ulterioară a empatiei.
Este evident că această perioadă a copilăriei joacă un rol important în modelarea abilităților sociale și emoționale. Cunoașterea acestor mecanisme complexe aruncă o lumină asupra importanței prezenței părintești și a calității interacțiunilor timpurii. Într-un context în care empatia și înțelegerea devin din ce în ce mai necesare în societatea noastră complexă, investiția în dezvoltarea acestei calități de la o vârstă fragedă devine esențială.
În primele etape ale copilăriei, lumea este privită prin prisma unei perspective morale egocentrice. Copiii înțeleg realitatea exclusiv din propriul lor unghi de vedere și își dezvoltă principiile morale bazându-se pe ceea ce familiile lor recompensează ca fiind un comportament adecvat. Aceasta nu indică faptul că un copil este rău – este o etapă naturală de înțelegere a lumii. Totuși, oferă părinților o oportunitate de a încuraja și dezvolta comportamente empatice prin exemplul personal.
Lea Lis, psihiatru specializat în lucrul cu adulții și copiii, și autoarea cărții „No Shame: Real Talk With Your Kids About Sex, Self-Confidence, and Healthy Relationships”, susține că „cea mai bună modalitate de a crește copii empatici este să îi învățăm prin exemplu”. Prin a-ți exprima propriile emoții, vorbind despre sentimentele de tristețe, discutând despre greșeli și ascultând cu atenție atât copiii, cât și ceilalți, vei fi un model pentru ei. De fapt, modelarea comportamentului este esențială.
„Copiii înțeleg adesea propriile lor stări emoționale în contextul celor din jur”, explică Lis. „În plus, ei pot înțelege că anumite acțiuni pot duce la probleme, dar nu au încă internalizat pe deplin motivul pentru care trebuie să se comporte într-un anumit fel”. Din acest motiv, părinții au ocazia de a modela și explica importanța adoptării unor comportamente adecvate, chiar și atunci când nu există riscuri imediate.
Există diverse instrumente care pot ajuta copiii să dezvolte empatia și să înțeleagă lumea din jurul lor. Lectura de cărți de ficțiune și discutarea sentimentelor pe care personajele le experimentează în diverse situații poate fi de ajutor. Utilizarea diagramelelor de sentimente poate contribui la dezvoltarea vocabularului emoțional. În plus, Lis recomandă utilizarea poveștilor sociale – narațiuni care permit copiilor să exploreze și să înțeleagă diverse situații sociale și cum să le gestioneze. Aceste povești sociale adesea prezintă multiple perspective, discută despre sentimentele și opiniile personajelor implicate. Lis subliniază că aceste povești sociale îi ajută pe copii să înțeleagă normele sociale, rutinele și așteptările, cum ar fi comportamentul în spațiile publice, folosirea toaletei, bunele maniere, saluturile și solicitarea ajutorului într-un mod adecvat.
Pe măsură ce copiii pășesc în școala generală, universul social care le modelează înțelegerea despre moralitate se poate lărgi. În ciuda acestui fapt, părinții păstrează o influență de neegalat. Chiar și în rândul copiilor mai mari, care încep să își formeze convingeri despre ce este bine și ce este rău, ecoul părinților rămâne semnificativ. Așadar, rolul mamelor și taților în consolidarea acestor convingeri este esențial prin intermediul întrebărilor bine plasate și al unei ascultări autentice a copiilor. De fapt, o componentă importantă a acestei ascultări constă în a permite copiilor să își exprime sentimentele, chiar dacă acestea pot părea neplăcute sau dificile. Validarea acestor sentimente este de o importanță majoră, deoarece respingerea lor îi poate învăța pe copii să le ignore sau să le înăbușe, mai degrabă decât să le gestioneze într-un mod sănătos.
Psihologul clinician Brit Creelman oferă o perspectivă prețioasă: „În momentul în care un copil simte frică, de exemplu, este de obicei mai eficient să-l însoțești cu cuvinte precum 'am observat că ești îngrijorat, spune-mi mai multe despre asta', decât să minimalizezi sentimentele cu remarci de genul 'nu e nimic de care să te sperii'”. Creelman adaugă: „Când un părinte recunoaște și denumește sentimentele, contribuie la crearea unei conexiuni care face copilul să se simtă înțeles. Capacitatea de a recunoaște și de a exprima astfel de empatie este fundamentală pentru dezvoltarea ulterioară a empatiei în interacțiunile cu ceilalți”.
În perioada adolescenței, tinerii încep să exploreze concepte morale mai complexe, cum ar fi dilema „minciunii albe”. Pe măsură ce capabilitatea de a lua în considerare perspectiva altora se dezvoltă, dilemele legate de minciună pentru protejarea sentimentelor devin aspecte legitime ale dezvoltării morale.
Însă adolescența nu este momentul să îi protejăm excesiv pe tineri. Este etapa în care ei trebuie încurajați să exploreze, să se implice și să învețe din experiențe. Aceasta poate însemna să se implice în activități de voluntariat, să participe la proteste în sprijinul celor defavorizați, să strângă fonduri pentru grupuri vulnerabile sau să ofere îndrumare gratuită pentru copiii cu resurse financiare limitate.
Psihologul Brit Creelman subliniază: „Aceste inițiative sunt modalități excelente de a dezvolta empatia, deoarece tinerii își pot obține o nouă perspectivă asupra lumii”. Prin astfel de implicări, ei pot ajunge să înțeleagă mai bine realitățile altor persoane, provocările cu care se confruntă și cum pot face diferența în viața lor.
Este etapa în care adolescenții trebuie să își asume responsabilități, să experimenteze noi puncte de vedere și să ia decizii în conformitate cu valorile lor. În ciuda riscurilor de a se confrunta cu dificultăți sau de a face alegeri nepotrivite, părinții pot juca un rol important în ghidarea lor. Prin ascultare atentă, validarea emoțiilor și oferirea de experiențe diversificate, părinții pot echipa adolescenții cu instrumentele necesare pentru a lua decizii informate și responsabile.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil