Mulți părinți la început de drum fac greșeli comune. Profesorii le-au observat și le-au împărtășit pentru ca tu să le poți evita.
A fi părinte înseamnă un proces continuu de învățare, care se schimbă de la un an la altul. Copiii au nevoi și limite diferite, iar acest lucru cere adaptare constantă. Nu este mereu simplu, pentru că nu există un manual universal care să-ți ofere toate răspunsurile.
Profesorii pot fi însă o sursă importantă de învățare. Ei petrec mult timp cu copiii și pot observa comportamente sau probleme care îți scapă. Perspectiva lor te poate ajuta să vezi lucrurile mai clar.
Jurnaliștii de la Scary Mommy i-au întrebat pe profesori: „Ce ți-ai dori ca părinții să nu mai facă?” Răspunsurile lor au scos la iveală greșeli frecvente care pot afecta dezvoltarea copiilor.
„Cele mai evidente situații apar atunci când părinții se plâng profesorilor sau directorului pentru aplicarea unei reguli de comportament. De exemplu, dacă un elev încalcă politica de utilizare a tehnologiei și folosește un dispozitiv școlar pentru a jigni un coleg online, trebuie să accepte sancțiunea stabilită. Aceasta are rolul de a reaminti regulile și de a corecta comportamentul.
Totuși, mulți părinți contestă decizia, găsind scuze pentru copil: spun că pedeapsa e nedreaptă, că e nerealist să citească tot regulamentul, că era doar o glumă sau că și alți copii fac la fel fără să fie prinși”, susține Sari Goodman, fost administrator școlar și fondator al The Parental Edge.
„Notele nu se dau la întâmplare și nici nu pot fi schimbate. Ele arată cât de bine a înțeles elevul materia. Profesorii oferă mai multe oportunități pentru a demonstra înțelegerea, dar după ce nota a fost trecută, de obicei nu mai există alte ocazii”, adaugă Michelle Fitzgerald, director executiv la Instructional Empowerment.
„Mulți părinți par mai interesați de progresul rapid decât de acumularea reală de competențe. În special în învățarea online, unde văd rapoarte despre avansul copilului, părinții pun accent pe viteză și finalizare, nu pe înțelegere și dezvoltarea abilităților.
Învățarea cere timp și repetiție, indiferent de vârstă sau nivel. Copiii au nevoie de timp pentru a explora și a testa concepte ca să le poată reține.
Ideea de a sări peste pași este periculoasă, pentru că pot rămâne goluri fundamentale, descoperite prea târziu”, susține Bill Marsland, director educațional la Code Ninjas.
SURSA FOTO: freepik.com @alexander_safonov
„Aș vrea ca părinții să nu le mai răpească copiilor sentimentul de responsabilitate și autonomie. Cu alte cuvinte, să nu mai facă totul în locul lor. Mulți copii devin neputincioși lângă părinți, pentru că aceștia le fac ghiozdanul, temele și aproape orice sarcină”, subliniază Jacqueline Spencer-Samaroo, profesoară cu aproape 20 de ani de experiență
„Ca tutore pentru admiterea la facultate, îmi doresc ca părinții să nu mai preia controlul asupra întregului proces. Știu că intențiile sunt bune, dar când verifică fiecare eseu, fiecare temă sau programare, le răpesc copiilor independența de care au nevoie. Cei mai de succes elevi sunt cei care primesc încurajare, dar și libertatea de a lua singuri decizii”, explică Dan Godlin, fondator College Commit
„Școala este muncă grea. Unii copii au nevoie de sprijin suplimentar după ore, dar restul timpului ar trebui dedicat relaxării și activităților care le fac plăcere. Când elevii au programul plin de meditații și activități, vin la școală epuizați, incapabili să se concentreze.
Echilibrul optim este între sprijin academic și timp pentru joacă și pasiuni”, susține Emily Lowe, fondator Big Brain Coaching.
„Sunt părinți care nu se asigură că cei mici dorm suficient. Așa ajung la școală obosiți, iritați și incapabili să se concentreze”, spune Sari Goodman.
„Cei mai buni parteneri pentru profesori sunt părinții care trimit copiii la școală odihniți, hrăniți și obișnuiți cu o rutină sănătoasă. Cititul împreună, ora fixă de culcare și un spațiu liniștit pentru teme par lucruri mici, dar influențează enorm.
În schimb, dacă lași copilul pe TikTok până târziu, îl grăbești dimineața fără micul dejun și aștepți să-și facă temele cu jocuri și telefonul lângă el, creezi premise pentru eșec”, explică dr. Pamela Roggeman, decan la College of Education, University of Phoenix
„Profesorul și părintele trebuie să formeze o echipă. Rutinele și așteptările trebuie să fie aceleași. Părinții ar trebui să vegheze ca elevii să aibă un program de somn corect, să își facă temele, să mănânce bine și să fie prezenți la școală cât mai des. Absențele și vacanțele frecvente rup procesul de învățare”, adaugă dr. Michelle Fitzgerald.
SURSA FOTO: freepik.com @aleksandarmalivuk
„Copiii trebuie să știe că sunt iubiți și capabili. Iubiți chiar și atunci când greșesc. Capabili să reușească dacă nu renunță și chiar să devină mai puternici după un eșec”, spune Justin MacDonald, director The Academy at District Church.
„Mulți părinți își salvează prea repede copilul atunci când întâmpină o dificultate la învățare. Le dau răspunsurile sau le sugerează variante care duc direct la soluție. Dar învățarea reală se produce atunci când elevul depune efort, depășind nivelul actual pas cu pas.
Dacă părintele intervine prea devreme, copilul învață că nu trebuie să insiste, pentru că va fi ajutat imediat. În acest fel nu dezvoltă perseverența, esențială pentru succes”, subliniază dr. Michelle Fitzgerald.
„Când un părinte întreabă doar despre note, copilul înțelege că doar rezultatul final contează. În realitate, ar trebui să fie important și cum a învățat. Dacă îl întrebi despre proces și îl susții, îi transmiți că efortul și strategiile folosite sunt cele care au cea mai mare valoare”, explică profesorul Fitzgerald.
Profesorul Godlin completează: „Problemele apar atunci când părinții stabilesc așteptări nerealiste legate de teste sau de locul în clasament, fără să țină cont de punctele forte, interesele sau sănătatea emoțională a copilului. Atunci când elevii sunt împinși să corespundă viziunii altora, ajung epuizați sau își pierd încrederea. Rolul meu este să-i ghidez către oportunități potrivite pentru ei, nu către ceea ce arată bine pe hârtie”.
Copiii trebuie să înțeleagă că se află într-un proces de dezvoltare și că dificultățile sunt trecătoare. Această perspectivă îi ajută să rămână calmi în fața provocărilor.
„O mentalitate fixă poate limita copilul. În loc să vadă că poate progresa prin efort și feedback, rămâne blocat în situația prezentă”, spune profesorul Fitzgerald.
Profesorul Macdonald adaugă: „Ce-ar fi dacă l-ai învăța că poate depăși orice obstacol? Ce-ar fi dacă, în loc să-l protejezi, ai fi alături de el pentru a-l ajuta să înțeleagă și să depășească greutățile? Dacă scopul ar fi să-l înveți cum să învețe, nu doar materia în sine, atunci ai forma un copil capabil să învețe toată viața”.
Profesorii nu pot acoperi singuri tot ceea ce are nevoie un copil pentru a se dezvolta. Acesta trebuie să învețe și din experiențele și implicarea părinților.
„Profesorii și-ar dori ca părinții să nu mai externalizeze complet responsabilitatea educației copiilor lor”, spune profesorul Nathaniel A. Turner.
Această greșeală apare adesea dintr-o înțelegere greșită a rolului școlii.
„Profesorii sunt experți în pedagogie. Ei stabilesc reguli de comportament și se ocupă de procesul educațional din clasă. Dar valorile fundamentale, precum perseverența, empatia, responsabilitatea și bunătatea, trebuie cultivate în primul rând acasă”, subliniază profesorul Roggeman.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
