Alocațiile și indemnizațiile ajung mai repede în august! Anunțul ANPIS
05 August 2026
Un studiu realizat în Franța pe un grup de adolescenți arată că cei care au declarat că au fost victime ale violenței sau neglijării în copilărie prezintă diferențe persistente în mai multe regiuni ale creierului.
Violențele suferite în copilărie nu lasă doar răni emoționale. Ele ar putea fi asociate și cu modificări de durată ale dezvoltării creierului, vizibile chiar și la mulți ani după producerea faptelor. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de cercetători de la Inserm, CNRS, Universitatea Paris Saclay și École Normale Supérieure Paris Saclay, notează Parents.
Rezultatele cercetării au fost publicate în revista European Psychiatry. Oamenii de știință au urmărit evoluția creierului unor adolescenți cu vârste între 14 și 18 ani.
CITEȘTE ȘI: Studiu alarmant. 1 din 4 părinți din România își pedepsește fizic copilul în fiecare săptămână
Creierul a 634 de adolescenți a fost monitorizat timp de patru ani
Pentru realizarea studiului, cercetătorii au analizat datele a 634 de adolescenți voluntari incluși în cohorta europeană IMAGEN.
Dintre aceștia, 105 au declarat că, înainte de vârsta de 14 ani, au fost victime ale cel puțin unei forme de abuz sau neglijare. Situațiile raportate au inclus violență fizică, sexuală și emoțională, precum și neglijare fizică sau afectivă.
Participanții au efectuat investigații prin rezonanță magnetică nucleară la vârsta de 14 ani și din nou la 18 ani.
Cercetătorii și-au concentrat atenția asupra sistemului limbic, un ansamblu de regiuni cerebrale implicate în memorie, învățare, procesarea stresului și reglarea emoțiilor.
Adolescenții au completat și mai multe chestionare referitoare la sănătatea lor mintală și la eventualele dificultăți emoționale sau comportamentale.
Volum mai redus de substanță cenușie în anumite regiuni ale creierului
Rezultatele arată că adolescenții care au declarat că au fost victime ale abuzurilor prezentau atât la 14 ani, cât și la 18 ani, un volum mai mic de substanță cenușie în mai multe regiuni ale sistemului limbic extins.
Diferențele au fost observate la nivelul insulei cerebrale, al cortexului orbitofrontal, al putamenului și al unor regiuni din cortexul cingular.
Aceste zone ale creierului au un rol important în perceperea emoțiilor, răspunsul la stres, conștientizarea propriei persoane și adaptarea comportamentului la diferite situații.
Cel mai important rezultat al studiului este faptul că diferențele observate la vârsta de 14 ani erau prezente și patru ani mai târziu.
Cercetătorii nu au identificat nici o recuperare semnificativă, dar nici o agravare importantă în această perioadă. Din acest motiv, ei vorbesc despre modificări persistente pe parcursul adolescenței.
Inserm precizează că aceasta este cea mai amplă cercetare longitudinală realizată până în prezent pe această temă în rândul adolescenților.
Mai multe dificultăți psihologice raportate de adolescenții care au trecut prin abuzuri
Tinerii care au declarat că au fost victime ale abuzurilor au raportat și mai multe simptome sugestive pentru depresie atât la vârsta de 14 ani, cât și la 18 ani.
La 18 ani, aceștia prezentau și un risc mai mare de tulburare de stres posttraumatic.
De asemenea, au fost raportate mai frecvent dificultăți emoționale și comportamentale, inclusiv probleme în relațiile cu alți adolescenți, simptome de neatenție sau hiperactivitate și un nivel mai redus al comportamentelor de întrajutorare.
Oamenii de știință amintesc că mai multe dintre regiunile cerebrale identificate în studiu au fost asociate anterior cu depresia, tulburarea de stres posttraumatic sau anhedonia, adică dificultatea de a simți plăcere.
Pornind de la aceste rezultate, cercetătorii emit ipoteza că modificările observate ar putea contribui la o vulnerabilitate psihică mai mare.
În schimb, studiul nu a identificat diferențe semnificative în modul în care creierul reacționa atunci când participanții anticipau sau primeau o recompensă.
Rezultatele nu permit prezicerea viitorului unui copil
Autorii studiului subliniază că rezultatele trebuie interpretate cu prudență.
Experiențele de abuz au fost raportate retrospectiv de participanți la vârsta de 18 ani.
Cercetătorii nu au cunoscut cu exactitate momentul în care au început aceste experiențe, durata lor sau frecvența cu care s-au produs.
De asemenea, nu au putut separa efectele specifice fiecărei forme de violență sau neglijare.
Prin urmare, studiul evidențiază o asociere între experiențele de abuz și diferențele observate la nivelul creierului, însă nu demonstrează că abuzurile reprezintă cauza directă a acestor modificări.
Totodată, rezultatele nu permit anticiparea evoluției sau a sănătății mintale a unui copil ori adolescent doar pe baza unei investigații prin rezonanță magnetică.