Sindicatele din Educaţie: Solicităm, la fel ca şi Sanitas, renunţarea la această „mizerie” de proiect al legii salarizării
27 Iulie 2026
Părinții de astăzi le pun copiilor foarte multe întrebări. De cele mai multe ori, intențiile lor sunt bune. Vor să fie respectuoși și să colaboreze cu cei mici.
„Îi aud întrebându-i pe copii ce preferă în legătură cu deciziile de zi cu zi, cum ar fi: ce ai vrea să mănânci la cină?. Îi aud transformând frustrarea în întrebări, de exemplu: de câte ori trebuie să îți spun?. Sau negociind în situații în care ar funcționa mai bine o limită clară: de ar fi să faci mai întâi baie și apoi să te mai uiți la un episod?”, scrie experta în parenting Siggie Cohen în rubricile CNBC.
Întrebările pot ajuta la construirea unei relații apropiate și îi pot încuraja pe copii să reflecteze. Totuși, de multe ori au efectul opus, deoarece creează confuzie și conflicte inutile legate de cine deține controlul.
„Am lucrat cu peste 5.000 de familii, ca educator în învățământul preșcolar, profesor și specialist în dezvoltarea copilului. Regula simplă la care revin mereu este aceasta: spune exact ceea ce vrei să spui”, transmite experta.
CITEȘTE ȘI: Gesturile pe care părinții copiilor fericiți le fac în mod regulat
Când întrebările nu sunt, de fapt, întrebări
Copiii nu au suficientă experiență și nici maturitatea emoțională necesară pentru a participa la fiecare decizie sau pentru a hotărî ce urmează să se întâmple. Ei au nevoie de adulți care să îi ghideze cu claritate și încredere.
Din acest motiv, întrebările retorice care încep cu „de ce” cresc adesea sentimentul de vinovăție sau îi determină pe copii să se apere. O abordare mai eficientă este să identifici ce vrei cu adevărat să comunici și să spui acest lucru simplu și direct.
În loc de: „De ce trebuie să îți spun de atâtea ori?”
Încearcă: „Am repetat același lucru de multe ori. Știu că este frustrant pentru amândoi. Acum este momentul să îți încalți pantofii și să plecăm”.
În loc de: „De ce faci mereu asta?”
Încearcă: „Observ că acest lucru a devenit un obicei. Vom lucra împreună ca să schimbăm această situație”.
Observi diferența? Prima abordare amplifică rușinea și nevoia copilului de a se apăra. A doua încurajează colaborarea, reflecția și găsirea unor soluții.
Principiul „Spune ceea ce vrei să spui”
Unul dintre principiile de bază pe care le folosește experta în parenting este ceea ce ea numește „Principiul Spune ceea ce vrei să spui”. Înainte să reacționezi, întreabă-te: „Ce încerc, de fapt, să comunic?”.
Apoi spune exact acel lucru.
În loc de: „De ce l-ai lovit pe fratele tău?”
Încearcă: „Nu ai voie să îți lovești fratele. Chiar dacă ești supărat, nu lovim. Cum îi poți arăta că ești supărat într un alt mod?”
În loc de: „De ce este camera ta atât de dezordonată?”
Încearcă: „Văd multe lucruri pe podea care nu ar trebui să fie acolo. Hai să facem ordine împreună”.
Copiii au nevoie mai mult de îndrumare decât de interogatorii. Claritatea este, de multe ori, mult mai eficientă decât întrebările.
Sarcinile nu trebuie formulate ca întrebări
O altă capcană frecventă este transformarea unor instrucțiuni simple în întrebări. Părinții spun adesea lucruri precum: „Poți, te rog, să îți încalți pantofii?” sau „După episodul acesta mergem la culcare, bine?”.
Părinții încearcă să vorbească respectuos și cu blândețe, iar acest lucru este de înțeles. Totuși, atunci când sarcinile care nu sunt negociabile sunt formulate ca întrebări, copiii pot deveni confuzi și pot crede că au posibilitatea să aleagă. La urma urmei, adultul a pus o întrebare.
Acest lucru poate duce la conflicte inutile și îl poate face pe copil să creadă că orice regulă poate fi negociată.
În schimb, încearcă afirmații:
„Încalță-te, te rog. Plecăm!”
„Cina este gata. Te rog să te speli pe mâini!”
„Este timpul să mergi la culcare!”
O îndrumare îi ajută adesea pe copii să se simtă mai liniștiți și mai dispuși să coopereze.
Folosește întrebările pentru a îi sprijini, nu pentru a îi controla
Întrebările sunt foarte valoroase atunci când îi ajută pe copii să reflecteze, să găsească soluții, să își exprime gândurile și emoțiile, să își dezvolte încrederea în sine și să se cunoască mai bine. Acestea sunt conversațiile de care avem nevoie mai des.
Copiii nu au nevoie de un șir nesfârșit de întrebări pentru a se simți respectați. Atunci când pui mai puține întrebări, devii mai atent la momentele în care este nevoie de îndrumare, la situațiile în care colaborarea este potrivită și la cele în care copilul are nevoie pur și simplu de claritate, nu de negociere.
În timp, aceste mici schimbări în modul în care comunici pot produce transformări importante în viața de familie.
