3 motive pentru care copiii schimbă regulile când pierd. Niciunul nu are legătură cu trișatul!

Unii copii, atunci când își dau seama că sunt pe cale să piardă o partidă, fac un lucru care îi surprinde pe ceilalți jucători. Dintr-o dată spun că acea căsuță nu mai este valabilă, că de acum înainte zarul poate fi aruncat de două ori sau că, de fapt, și jucătorul care ajunge al doilea este câștigător. Schimbă regulile exact în momentul în care pierd.

Privit din exterior, acest comportament poate părea o încercare de a trișa pentru a câștiga. În realitate, de cele mai multe ori, explicația este mult mai nuanțată.

Dacă înțelegi de ce se întâmplă acest lucru, comportamentul nu va dispărea peste noapte, însă îți va fi mai ușor să îți însoțești copilul și să îl ajuți să treacă prin aceste momente într un mod constructiv.

De ce schimbă copiii regulile atunci când pierd?

Este ușor să crezi că un copil schimbă regulile pentru a obține ceea ce își dorește. Dacă privești însă cu atenție ceea ce se întâmplă, vei observa că aproape niciodată nu face acest lucru la începutul jocului, atunci când încă are șanse să câștige. De obicei, schimbă regulile în momentul în care își dă seama că pierde, când lucrurile nu ies așa cum se aștepta sau când simte că victoria nu mai depinde de abilitățile lui.

Problema este că, în acel moment, copilul nu se confruntă doar cu o înfrângere. El încearcă să gestioneze o emoție pentru care încă nu are suficiente resurse. În astfel de situații, schimbarea regulilor este soluția pe care creierul lui o găsește pentru a reduce disconfortul emoțional.

1. Înfrângerea îi pune la încercare imaginea despre sine

Pentru un adult, faptul că pierde un joc înseamnă, de cele mai multe ori, că a avut mai puțin noroc sau că a făcut o greșeală. Pentru un copil, lucrurile stau diferit. El își construiește încă imaginea despre sine și nu reușește întotdeauna să facă diferența între rezultatul unui joc și propria valoare.

Din acest motiv, atunci când pierde, nu gândește întotdeauna: „Am pierdut acest joc!” În multe situații, ceea ce simte este: „Sunt mai slab decât ceilalți!” sau „Nu sunt în stare”. Această legătură dintre identitatea sa și rezultatul jocului este firească în primii ani de viață și explică de ce unele înfrângeri provoacă reacții atât de intense.

Atunci când schimbă regulile, copilul nu încearcă doar să câștige. El încearcă și să își protejeze imaginea despre sine, care este încă în formare. Dacă reușește să schimbe deznodământul jocului, chiar și pentru câteva secunde, sentimentul de eșec se diminuează, iar emoția devine mai ușor de suportat.

Schimbarea regulilor jocului este o modalitate prin care copilul încearcă să își recapete senzația de control.

2. Schimbarea regulilor îi redă senzația de control

Există un aspect care trece adesea neobservat. Atunci când un copil înțelege că nu mai poate controla rezultatul jocului, încearcă să controleze ceea ce încă depinde de el. De multe ori, acel lucru sunt chiar regulile.

Aceeași reacție apare și în alte situații de zi cu zi. Unii copii vor să decidă cum se termină o poveste, schimbă în mod repetat condițiile stabilite de părinți sau încearcă de mai multe ori să renegocieze regulile unei provocări atunci când își dau seama că nu o pot duce la bun sfârșit. Nu fac acest lucru neapărat pentru a se impune, ci pentru că recâștigarea unei mici doze de control îi ajută să se simtă mai în siguranță.

Creierul gestionează mai ușor situațiile dificile atunci când are impresia că încă poate influența ceea ce se întâmplă. Din acest motiv, modificarea regulilor poate deveni o strategie spontană prin care copilul încearcă să reducă frustrarea.

3. Încă învață ce înseamnă să respecte o regulă

Adulții înțeleg regulile ca pe niște acorduri care rămân valabile pe tot parcursul jocului. Copiii, mai ales cei mici, nu au încă această perspectivă.

În primii ani de viață, este firesc ca ei să interpreteze regulile într un mod mult mai flexibil. Dacă apare o situație nouă, cum ar fi faptul că pierd, pot considera că este perfect normal ca regulile să fie adaptate la noile împrejurări. Din punctul lor de vedere, nu trișează. Ei cred pur și simplu că jocul poate fi reorganizat.

Pe măsură ce cresc, prin experiențele împărtășite, prin jocurile alături de alți copii și prin maturizarea funcțiilor executive ale creierului, încep să înțeleagă că regulile nu există doar atunci când îi avantajează, ci pentru ca toți participanții să aibă aceleași șanse. Acest proces de învățare nu apare peste noapte. El se construiește joc după joc.

Cum gestionezi schimbarea regulilor fără să transformi jocul într o confruntare

Faptul că acest comportament apare frecvent nu înseamnă că trebuie să accepți orice schimbare a regulilor. Dacă le accepți de fiecare dată, copilul va învăța că, atunci când o emoție devine prea greu de suportat, regulile pot fi negociate. Acest lucru este contraproductiv, deoarece copilul are nevoie să învețe să tolereze frustrarea și să își gestioneze emoțiile. De aceea, modul în care reacționezi este foarte important și poate face diferența.

Nu schimba regulile atunci când apare frustrarea

Poate fi tentant să accepți noua regulă pentru a evita o criză de furie sau pentru a termina partida cât mai repede. Totuși, dacă regulile se schimbă doar pentru că cel mic se supără, mesajul pe care îl primește este că emoțiile pot modifica înțelegerile stabilite.

Este mai bine să păstrezi regulile și să îi amintești cu calm că au fost stabilite înainte de începerea jocului. Nu este nevoie de certuri sau de predici. Este suficient să îi transmiți siguranță și consecvență.

Pune în cuvinte ceea ce simte

Atunci când un copil propune schimbarea regulilor, de cele mai multe ori exprimă o emoție, nu o idee. Replici precum: „Este frustrant când vezi că pierzi” sau „Înțeleg că ți-ai fi dorit să câștigi” sunt mult mai eficiente decât să îi spui: „Nu mai fi un învins care nu știe să piardă”.

Atunci când copilul se simte înțeles, intensitatea emoțiilor scade, iar el va accepta mai ușor rezultatul jocului.

Să îi validezi emoțiile nu înseamnă să îi accepți propunerea. Înseamnă să îl ajuți să înțeleagă ce i se întâmplă.

Amintește-i că o înfrângere nu spune nimic despre cine este

Mulți copii au nevoie să audă un lucru pe care adulții îl consideră de la sine înțeles. Faptul că ai pierdut un joc nu spune nimic despre cât de capabil, inteligent sau valoros ești.

În loc să concentrezi întreaga discuție asupra celui care a câștigat, este mai util să evidențiezi și alte aspecte ale experienței. Poți să remarci efortul pe care l-a depus, o strategie bună pe care a folosit-o sau faptul că a progresat față de alte ocazii. În timp, copilul va înțelege că o partidă se încheie atunci când cineva câștigă, însă valoarea lui ca persoană nu depinde niciodată de rezultat.

Ajută-l să învețe că și înfrângerea face parte din procesul de învățare

Toleranța la frustrare nu se dezvoltă ascultând explicații, ci trăind experiențe repetate, în care copilul descoperă că poate pierde și că acest lucru este firesc.

Jocurile de societate, cărțile de joc sau provocările simple oferă un context sigur pentru exersarea acestei abilități. Nu este vorba despre a-l lăsa să câștige de fiecare dată, dar nici despre a transforma fiecare partidă într-o competiție. Scopul este ca el să descopere că distracția poate continua chiar și atunci când rezultatul nu este cel pe care îl aștepta.

În timp, aceste experiențe îi ajută creierul să învețe un lucru important. Emoțiile neplăcute sunt trecătoare și nu este nevoie să schimbe regulile pentru a putea trăi cu ele.