Schimbare de ultimă oră pentru prima de carieră didactică. Ce a decis Camera Deputaților
28 Iulie 2026
Învățarea modului în care un copil își gestionează emoțiile este un proces de durată, iar părinții au un rol important. Iată șapte fraze care îl ajută să înțeleagă mai bine ceea ce simte.
Furie, tristețe, anxietate. Copiii mici au adesea dificultăți în a identifica ceea ce simt și în a înțelege ce le declanșează reacțiile. Pentru a-i sprijini în acest proces de învățare, părinții pot folosi fraze pline de empatie și care le oferă siguranță.
CITEȘTE ȘI: „Jur că aceasta este regula nr. 1 în parenting”, susține un expert care a lucrat cu mii de copii
Ce fraze îl ajută pe un copil să își identifice emoțiile?
Prin prezența și sprijinul părinților, copilul învață treptat să recunoască și să numească ceea ce simte.
„Atunci când se simte înțeles și în siguranță alături de părinții săi, copilul își îmbogățește vocabularul emoțional. Scopul este ca, ajuns la maturitate, să fie capabil să își regleze emoțiile. Pe termen lung, această abilitate îl ajută să își dezvolte empatia, stima de sine și încrederea în sine, competențe importante pentru relațiile cu ceilalți”, explică Alice Lambert d'Aboville, consilier de cuplu și familie, conform Parents.
Unele fraze, care pot părea banale la prima vedere, îl ajută pe copil să pună în cuvinte ceea ce simte.
1. „Văd că ceva te supără!”
Prin această afirmație, părintele îi arată copilului că este atent la ceea ce simte, fără să tragă concluzii despre ceea ce s-a întâmplat. Copilul înțelege că adultul îi ascultă emoțiile, iar acest lucru îl încurajează să vorbească deschis și să înceapă un dialog.
„Scopul este să primești emoțiile copilului fără să confirmi sau să infirmi faptele. Este, înainte de toate, o formă de ascultare activă, care îl ajută pe copil să se simtă auzit și înțeles”, adaugă specialista.
2. „Pari supărat. Mă înșel?”
Această întrebare îl ajută pe copil să reflecteze la ceea ce trăiește. Este într-adevăr furie? Sau este teamă ori tristețe?
În funcție de ceea ce simte, copilul poate confirma, nuanța sau corecta interpretarea adultului. Astfel, înțelege că el este persoana cea mai potrivită pentru a vorbi despre propriile emoții.
3. „Este normal să simți această emoție!”
Atunci când validezi emoțiile copilului, îl ajuți să înțeleagă că toate emoțiile sunt firești și au locul lor.
Acest lucru nu înseamnă însă că orice comportament este acceptabil. Un copil are dreptul să fie furios, dar nu are voie să fie violent cu părinții sau cu frații și surorile sale.
Diferența dintre emoție și comportament îl ajută să înțeleagă că emoțiile sunt normale, însă reacțiile trebuie învățate și controlate.
4. „Poți să îmi explici ce s a întâmplat?”
Se întâmplă ca un copil să fie copleșit de furie, tristețe sau de o altă emoție puternică.
În astfel de momente, părintele îi poate propune să meargă în camera lui sau într un loc liniștit, până când se calmează.
După ce își recapătă liniștea, adultul îl poate invita să povestească, în propriile cuvinte, ce s a întâmplat și ce a dus la apariția acelei stări. Vorbind despre experiență, copilul poate înțelege mai bine originea emoției sale.
5. „Unde simți această emoție în corpul tău?”
„Simt un nod în stomac”, „Simt că mi se strânge gâtul”.
Emoțiile se manifestă și prin senzații fizice, atât la copii, cât și la adulți.
„Atunci când îl rogi să descrie ceea ce simte în corp, îl ajuți să recunoască senzațiile asociate emoțiilor sale. În acest fel, își îndreaptă atenția asupra corpului, în loc să rămână concentrat doar asupra gândurilor sau situației care l-a tulburat”, explică Alice Lambert d'Aboville.
6. „Sunt aici, alături de tine”
După o ceartă cu un prieten sau după prima dezamăgire în dragoste, copilul poate trăi emoții intense, de la furie până la tristețe.
„Atunci când îi amintește că se poate baza pe el, părintele îi transmite că nu este singur. Copiii nu au întotdeauna nevoie de sfaturi. Uneori, simpla prezență a unui adult le oferă sentimentul de siguranță emoțională”, subliniază consilierul de cuplu și familie.
7. „Ce crezi că te ar ajuta acum?”
Încurajând copilul să identifice de ce are nevoie, părintele îl implică activ în gestionarea propriilor emoții.
În funcție de vârsta lui, adultul îi poate face diferite propuneri.
„Vrei să bei un pahar cu apă?”
„Vrei să stai singur câteva minute?”
„Vrei să ascultăm puțină muzică?”
VEZI ȘI: Neuroștiința confirmă: Aceste 5 interacțiuni de zi cu zi modelează stima de sine a copilului
Gestionarea emoțiilor. Ce fraze este bine să eviți în relația cu copilul
Există și expresii care pot fi greu de suportat pentru copiii care încearcă să își exprime emoțiile.
Printre acestea se numără:
„Nu mai plânge!”
„Nu este mare lucru!”
„Faci un moft!”
Ca adult, poate fi dificil să înțelegi emoțiile copilului și uneori răbdarea poate fi pusă la încercare. Totuși, minimalizarea sau respingerea sentimentelor lui nu îl ajută. Emoțiile trebuie recunoscute și acceptate pentru ca cel mic să învețe să trăiască mai liniștit cu ele.
„Prin fraze simple, empatice și lipsite de judecată, copilul învață treptat să își numească emoțiile. Nu este vorba despre găsirea cuvintelor perfecte, ci despre a fi prezent, atent și disponibil. Un copil care se simte ascultat ajunge, pas cu pas, să își înțeleagă propriile emoții și să le gestioneze într un mod mai echilibrat”, concluzionează Alice Lambert d'Aboville.
