Granița fină dintre epuizare și boală. Ana-Maria Zamfir explică ce este depresia postpartum și de ce voința nu o poate vindeca

Când o mamă plânge sau spune că este epuizată, i se spune adesea: „Hai că o să-ți treacă, e doar oboseală, dormi un pic mai mult”. Însă depresia postnatală este o afecțiune medicală serioasă, cu mecanisme biologice complexe, care nu se vindecă prin „voință”.

CITEȘTE ȘI: Tragedia din Galați și capcana judecății. De ce blamăm mama în loc să vedem prăbușirea ei psihică? Zamfir: „Serios? Felicitări!”

Ce este cu adevărat depresia postnatală?

Conform psihologului și psihoterapeutului Ana-Maria Zamfir, depresia postnatală este o boală în adevăratul sens al cuvântului și afectează statistic între 10% și 20% dintre femei, deși numărul real al mamelor care suferă în tăcere este mult mai mare din cauza lipsei screeningului și a sentimentelor de rușine.

„Depresia postnatală este o boală, nu este ceva care apare și dispare sau nu este ceva ce putem să alegem să avem sau să n-avem”, spune Ana-Maria Zamfir la Părinți Prezenți, o emisiune marca PărințișiPitici.ro.

Pentru a înțelege gravitatea situației, trebuie făcută o diferență între Baby Blues și Depresia Postpartum (Postnatală):

Baby Blues (Tristețea de după naștere): Este o stare tranzitorie care afectează majoritatea proaspetelor mămici. Apare în primele săptămâni după naștere, durează relativ puțin (între 4 și 12 săptămâni) și trece de la sine pe măsură ce corpul se echilibrează. Necesită doar sprijin din partea familiei și o perioadă de regenerare fizică, spune psihologul.

Depresia Postpartum: Este o patologie total diferită. Se manifestă printr-o tristețe profundă, persistentă și insistentă, care nu mai trece. Vine la pachet cu gânduri intense de anxietate legate de bebeluș, sentimente masive de vinovăție și o gândire extrem de periculoasă de tipul „poate le-ar fi mai bine fără mine”, deschizând calea riscului de suicid, avertizează Ana-Maria Zamfir.

Prăbușirea biochimică a organismului: De ce „voința” este inutilă

Mulți oameni din exterior tind să creadă că o mamă aflată în depresie „nu colaborează” sau „nu vrea” să se odihnească ori să aibă grijă de ea și de copil. În realitate, nu este vorba despre lipsa de bunăvoință sau de iubire, ci despre o degradare biologică severă.

Nașterea produce modificări masive în corpul femeii, afectând sistemul hormonal interior. Când acești hormoni rămân sever dereglați, se produce o reacție în lanț care, combinată cu privarea extremă de somn și presiunea uriașă a noului rol, duce la o scădere drastică a funcționalității întregului organism.

„Este o tulburare care de fapt modifică pe interior. Modifică sistemul hormonal și se duc în lanț împreună cu oboseala, cu tot ce se întâmplă psihic prin rolul acesta de mamă. Este vorba de o scădere a funcționalității cu totul”, spune Ana-Maria Zamfir.

Mamele aflate în această stare ajung să nu mai distingă dacă este zi sau noapte, nu mai simt senzația de foame, nu se mai hrănesc și trăiesc într-un haos total, simțindu-se complet disociate de propria viață.

A-i cere unei femei aflate într-o astfel de prăbușire sistemică să „aibă voință” este o absurditate medicală. Ana-Maria Zamfir folosește o analogie extrem de sugestivă: „Această persoană, până la urmă, nu are cum să iasă doar așa, că își dorește. Este ca și cum îi spui unei persoane care are o fractură: 'Mergi și tu cu mai multă voință!'. Este același lucru”.

Depresia postpartum nu este un moft, ci o urgență medicală și biologică ce necesită suport specializat, terapie și, uneori, asistență psihiatrică și tratament medicamentos pentru reechilibrarea biochimică a creierului.

URMĂRIȚI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI - EPISODUL CU ANA-MARIA ZAMFIR - INTEGRAL: