Este dimineață, ceasul ticăie, iar copilul tău a decis că astăzi nu se îmbracă sub nicio formă. Trebuie să ieșiți pe ușă. Obiectivul mare este să ieșiți pe ușă fără țipete și fără lacrimi. Aici intervine munca în echipă!
Tu și partenerul tău puteți avea abordări diferite. De exemplu, tu poți oferi opțiuni și să întrebi „vrei să te îmbraci acum sau după micul dejun? Alegerea este a ta”. Între timp, partenerul tău poate fi mai jucăuș și să spună „oare hainele sunt invizibile sau se ascund? Hai să le găsim”.
„Ca parenting coach și autoare de cărți, am observat că atunci când sunteți aliniați asupra obiectivului principal, nu este nevoie ca ambii părinți să abordeze situația în exact același mod. Strategii diferite pot duce la același rezultat. Problema apare atunci când aveți stiluri parentale foarte diferite.
Atunci pot apărea resentimentele și frustrarea, alimentate de tentația de a avea dreptate, în loc de a lucra împreună. Cheia este să muți atenția de la a avea dreptate la a fi aliniați. Ai nevoie de un dialog deschis și de puncte comune, fără să îl faci pe partenerul tău să se simtă greșit”, spune Devon Kuntzman, coach parental, în rubricile CNBC.
Iată cum.
SURSA FOTO: freepik.com @fabrikasimf
Fii curios și creează conexiune
Începe prin a încerca să înțelegi, nu să convingi. Abordează perspectiva partenerului cu o curiozitate reală. Pune întrebări clare:
„Unde ai învățat să faci lucrurile așa?”
„Care este scopul tău aici?”
„Cum te face să te simți această abordare?”
„Ce impact crezi că are asupra familiei noastre?”
„Când te oprești și asculți fără judecată și fără să intervii cu propriile emoții, creezi un spațiu sigur în care partenerul tău se poate exprima. Asta reduce defensiva și deschide calea către o conversație productivă. Evită critica, pentru că nu face decât să amplifice conflictul”, explică experta.
Vorbește despre fapte
După ce ai ascultat și partenerul tău se simte auzit, poți să îți exprimi punctul de vedere, dar cu grijă.
Cere permisiunea. Înainte să îți expui ideile, invită la dialog: „Ar fi în regulă să îți spun un gând pe care l-am avut zilele trecute?”. Rămâi la fapte. În loc să insiști pe opinii, oferă informații: „Am ascultat un podcast pe tema asta și mi s-a părut interesant…”.
Faptele mută conversația de la „varianta mea contra variantei tale” la „o idee care merită luată în calcul”. Presiunea de a fi de acord dispare și apare spațiul pentru reflecție. Dacă partenerul este deschis, poți spune și „Am încercat să fac X și am observat asta”.
Revino la curiozitate
După ce ți-ai spus punctul de vedere, întoarce discuția către partener. Pune întrebări care mențin dialogul:
„Ce părere ai despre asta?”
„Ai mai auzit de abordarea asta?”
„Ai fi deschis să o încercăm?”
„Oamenii acceptă mai ușor idei noi atunci când se simt respectați și implicați. Dacă cineva simte că este certat sau criticat, se va închide și conversația se va bloca. Când refocalizezi discuția pe gândurile lui, crești șansele unei colaborări reale”, adaugă Kuntzman.
Fii un model
Nu îți poți controla partenerul. Cea mai puternică formă de influență este exemplul personal.
Arată prin fapte ce crezi. Lasă-l pe partener să vadă rezultatele abordării tale, în timp real. De exemplu, dacă vrei să pui accent pe disciplina pozitivă, aplic-o consecvent și vizibil.
„Dacă observă că metoda ta reduce crizele sau creează mai multă conexiune, va deveni curios. Când partenerul vede progrese, tranziții mai calme, mai puține lupte de putere sau un copil mai conectat, va începe să se întrebe ce funcționează. Concentrează-te pe ce poți controla: propriile tale gânduri, cuvinte și acțiuni”, conchide experta.
CITEȘTE ȘI:
Ești un părinte de „tip C”? Acest stil de parenting devine din ce în ce mai popular