Fie că sunt prea duri sau prea permisivi, mulți părinți fac greșeala de a-și vedea copiii ca simple extensii ale lor.
Cel mai mare înotător al Marii Britanii face ca obținerea a trei medalii olimpice să pară o plimbare în parc. Are o încredere zâmbitoare, autoironie și transformă chiar și înfrângerile în lecții de viață.
Părinții de astăzi, îngrijorați de dependența copiilor de ecrane, de dieta ultra-procesată și de sedentarism, tind să creadă că doar o educație parentală de tip „tigru” poate aduce un astfel de succes.
SURSA FOTO: freepik.com @standret
Adam Peaty respinge ideea unui program strict și pedepsitor pentru copii.
El susține că copilăria trebuie să fie liberă de atitudinea „câștigătorul ia totul”, care riscă să transforme fiecare activitate într-o competiție pentru a dovedi cine este cel mai bun, notează telegraph.co.uk.
Părintele care își trezește copilul la 4 dimineața pentru antrenamente și îi setează obiective de „performanță personală” în orice situație își proiectează, de fapt, propriile aspirații asupra copilului.
Rezultatul? De multe ori nu apare o nouă vedetă sportivă, ci un adolescent dezamăgit, plin de resentimente, care renunță la școală și respinge visurile părinților.
Ce efect au aceste presiuni asupra fraților, surorilor sau chiar a părinților?
Mulți dintre ei își petrec diminețile pe o bancă tare, într-un bazin de înot claustrofobic, întrebându-se dacă tot acest sacrificiu merită.
La cealaltă extremă este părintele care își protejează copilul de absolut orice, indiferent de vârstă:
mustră profesorii care dau note mici;
intervine în conflictele de la școală;
chiar ajunge să considere școala opțională, după cum arată un sondaj al Centrului pentru Justiție Socială.
Această hiperprotecție privează copilul de libertate și îl face nepregătit pentru viața reală.
Fiecare mic eșec devine o tragedie, iar tranziția la viața de adult, un șoc. Nu e de mirare că rata șomajului în rândul tinerilor atinge niveluri record.
SURSA FOTO: freepik.com @Stockbusters
În trecut, copiii trebuiau „să fie văzuți, nu auziți”. Era o separare clară între părinți și copii.
Astăzi, situația s-a schimbat radical: părinții petrec mai mult timp cu copiii, ceea ce este un câștig, dar uneori rolurile devin neclare.
Angela Dickinson, președinta organizației Parenting Circle, avertizează: „Tot mai mulți părinți caută ajutor pentru a stabili limite clare. Se simt confuzi de sfaturile contradictorii: să fie prieteni, mentori sau doar observatori ai copiilor?”
Creșterea copiilor nu este un proces universal. Copiii nu sunt proiecte sau extensii ale părinților, ci indivizi unici.
Chiar și pedagogii profesioniști recunosc că „centrarea pe copil” a devenit un clișeu, deși rămâne important să fie respectată individualitatea fiecărui copil.
Lucy Patten, mama campionului de tenis Henry Patten, spune: „Simțul perspectivei este vital!”
Altfel spus: nu vă mai stresați, mamă și tată, copilul vostru nu este despre voi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.