Crescutul ca „oaia neagră” în familie poate lăsa urme subtile, dar importante asupra felului în care o persoană se raportează la ceilalți și la propriile nevoi.
Cei care au simțit că nu se potrivesc adesea învață foarte devreme să stabilească limite, să-și asculte instinctele și să se protejeze emoțional. Psihoterapeuta Ilene Strauss Cohen explică cum aceste experiențe timpurii îi învață pe copii să se respecte pe ei înșiși și să navigheze relațiile cu maturitate și empatie.
SURSA FOTO: Freepik.com@eyeem
Cineva care a crescut simțindu-se „oaia neagră” în familie va învăța foarte devreme importanța stabilirii limitelor. Familia lor îi va împinge probabil să facă lucruri pe care nu și le doresc și va interveni în viața lor într-un mod cu care nu se simt confortabil. Aceasta înseamnă că vor începe să stabilească limite de la o vârstă fragedă, poate chiar înainte să înțeleagă că asta fac. Dar o vor face din instinct de supraviețuire, pentru a se simți în siguranță.
Psihoterapeuta Ilene Strauss Cohen, PhD, afirmă că stabilirea limitelor necesită o comunicare clară și respectarea lor efectivă. „Cheia este să comunici nevoile tale într-un mod asertiv, dar empatic, exprimând nevoia de limite și, în același timp, validând sentimentele celeilalte persoane,” explică ea.
Stabilirea unei limite nu înseamnă că cineva este nepoliticos sau răutăcios. Dimpotrivă, face ceea ce este mai bine pentru sine și pentru cealaltă persoană. Deși poate fi dificil, copiii pot stabili limite fără să își dea seama. Nu devine neapărat mai ușor odată cu vârsta, dar se schimbă modul în care o facem. Cine a crescut simțindu-se nevoit să stabilească limite cu familia, va continua să facă acest lucru și în viața adultă.
Acest lucru poate deveni chiar mai important pe măsură ce cresc și încep să își trăiască propria viață independentă.
Stabilirea limitelor
Cei care s-au simțit excluși în familie învață devreme importanța limitelor personale. Aceasta îi ajută să se protejeze și să își exprime nevoile.
Întrebarea normelor
Ei pun la îndoială tradițiile și valorile familiei, căutându-și propriile convingeri. Această gândire critică îi ajută să se definească.
Autonomie
De multe ori, acești oameni devin independenți, învățând să se bazeze pe ei înșiși pentru a face față provocărilor.
Experiențele lor îi fac să fie mai înțelegători cu ceilalți, dezvoltând o empatie profundă.
Autocunoaștere
Căutându-și locul, ei ajung să se cunoască mai bine, înțelegându-și punctele forte și slăbiciunile.
Aceste obiceiuri pot fi atât o reacție la experiențele din copilărie, cât și un mod de a se adapta și de a crește personal.
CITEȘTE ȘI
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
