Educația privind alimentația corectă începe în primele luni de viață. Este important să obișnuiești copilul încă de la o vârstă fragedă să se hrănească într-un mod variat, cu alimente sănătoase.
O dietă corectă și un stil de viață sănătos reduc riscul apariției unor boli precum supraponderalitatea și obezitatea. Cel mai bun mod de a le transmite copiilor obiceiuri bune este să vă asigurați că întreaga familie are aceeași hrană și același stil de viață.
Începutul hrănirii complementare (sau începutul înțărcării) reprezintă un moment în care părinții, dacă nu au făcut-o deja, trebuie să decidă cum să abordeze tema alimentației, asumându-și responsabilitatea specifică și profitând de ocazie pentru a îmbunătăți alimentația întregii familii.
Părinții sunt cel mai important model de urmat pentru copil și modul în care aceștia se hrănesc va condiționa permanent alegerile și sănătatea viitoare a copilului.
Deja în timpul sarcinii și alăptării, mamele ar trebui să analizeze în mod obiectiv comportamentul alimentar și să evalueze dacă folosesc alimente cu efecte benefice asupra sănătății, precum legumele și fructele, în mod adecvat și dacă urmează o dietă echilibrată, care conține toate grupele de alimente.
Preferințele gustative înnăscute nu sunt imuabile, dar pot fi modificate de experiențele senzoriale timpurii.
Potrivit studiilor din domeniu, copilul este deja pregătit pentru aromele dietei materne încă din viața intrauterină și apoi în timpul alăptării. Aceste „punți senzoriale” care leagă viața intra și extrauterină permit copilului să recunoască aromele la care a fost deja expus și de care își păstrează memoria, facilitând acceptarea alimentelor solide recunoscute ca „familiare”.
Copiii necondiționați anterior de alimentația maternă (dacă mama nu a urmat o dietă variată și echilibrată în timpul sarcinii și alăptării) sunt mai predispuși să prefere alimente cu aromă dulce, sărată și umami ( unul dintre cele cinci gusturi fundamentale percepute de gustul uman – amar, dulce, sărat, acru și umami – asociat în principal cu glutamatul prezent în alimentele pe bază de carne) și alimente cu o densitate energetică ridicată precum cele cu un conținut mai mare de grăsimi.
În același timp, aceștia sunt conduși să refuze gustul amărui prezent în diverse legume și gustul acru al diferitelor fructe.
Industria alimentară exploatează în mare măsură această tendință, orientând consumul către produse manipulate variat, cu gust dulce, gras și sărat, ușor acceptate de palat încă din primele luni de viață.
Se întâmplă așadar ca la început sugarii să refuze alimente noi, mai ales dacă au gust amar sau acid; în consecință, părinții tind să nu le propună din nou după câteva încercări eșuate, lăsându-se condiționați de o serie de aspecte precum o expresie facială a copilului interpretată necritic ca dezgust, dar care în realitate se poate datora surprizei sau interesului, ca este complet firesc în fața unei experiențe senzoriale complet noi.
În primul an de viață, dacă copiilor li se permite să exploreze alimente, ei învață să cunoască și să distingă alimentele oferite prin integrarea progresivă a informațiilor și a detaliilor senzoriale (vizuale, tactile, gustative, olfactive, textură).
Pe lângă faptul că oferă varietatea și calitatea potrivită a alimentelor făcute în piure, mărunțite, tocate și mărunțite, este, prin urmare, potrivit să se permită copilului să se distreze manipulând alimentele .
Dobândirea de către copii a preferințelor sau aversiunilor alimentare este puternic influențată de tonul emoțional/afectiv asociat cu interacțiunile care au loc în timpul actului de a mânca. Atenția pozitivă a adultului poate favoriza acceptarea unui nou aliment, în timp ce presiunea exercitată pentru a-l determina pe copil să termine mâncarea din farfurie poate genera aversiuni permanente pentru acel aliment anume.
Acceptarea noilor alimente este, de asemenea, facilitată dacă părinții dau un bun exemplu personal în consumul lor și încurajează consumul acestora cu comentarii entuziaste și expresii faciale de plăcere gustativă, acționând ca modele pozitive.
De fapt, copiii au tendința instinctiv-imitativă de a gusta un aliment nou atunci când văd că un adult familiar în care au încredere îl mănâncă cu plăcere.
Părinții au sarcina de a decide ce, când, unde să mănânce și să încerce să mănânce împreună la masă pentru a se asigura că ciclul poftei de mâncare/sațietate are loc în mod regulat, dar nu trebuie să oblige niciodată copiii să mănânce împotriva voinței lor.
Copilul învață prin indiciile sale interne de foame/sațietate să se auto-regleze dacă i se permite să facă acest lucru în mod spontan. Copilul are dreptul de a decide în mod liber dacă să mănânce și cât să mănânce ceea ce îi oferă părinții săi.
Aplicarea acestui principiu întărește și consolidează capacitatea copilului de autoreglare și dezvoltarea autonomiei acestuia și este considerată cea mai bună practică de hrănire de numeroase agenții și organizații științifice.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil