Dacă ești părinte, cu siguranță ai întâlnit situații în care copilul tău a manifestat comportamente dificile. Este important să știm că, în copilărie, astfel de provocări pot fi normale, întrucât cei mici învață să-și gestioneze emoțiile și comportamentul pe măsură ce cresc. De exemplu, e perfect firesc ca un copil de trei ani să aibă dificultăți în a-și aștepta rândul în timpul unui joc sau ca unul de cinci ani să nu fie încă expert în controlul furiei.
Cu toate acestea, atunci când aceste dificultăți persistă și încep să afecteze semnificativ viața de zi cu zi a copilului sau a familiei, ar putea fi semnul unor tulburări de comportament. În acest articol, vom explora cele mai comune tulburări de comportament la copii, vom discuta despre simptomele lor caracteristice și vom oferi strategii utile de la specialiști pentru a face față acestor provocări în mod eficient. Așadar, dacă ești părinte sau îngrijitor, te invităm să rămâi cu noi pentru a afla mai multe despre acest proces important al creșterii copiilor.
Este esențial să subliniem că diagnosticul și evaluarea tulburărilor de comportament la copii sunt în mod clar atribuțiile profesioniștilor din domeniul sănătății mintale, specializați și pregătiți corespunzător. Acești experți folosesc instrumente precum Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM-V), dezvoltat de Asociația Americană de Psihiatrie (APA), sau Clasificarea Internațională a Bolilor și a Problemelor de Sănătate înrudite (ICD-11) de la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pentru a stabili diagnostice precise.
Cu toate acestea, în calitate de părinți, este valoros să înțelegem în linii generale care pot fi aceste tulburări, pentru a fi conștienți și a observa eventuale semne care pot apărea la copiii noștri. Haideți să aruncăm o privire mai detaliată asupra acestui subiect important.
În lumina cercetărilor recente publicate în Journal of Neuro-Psychiatry, putem observa că aproximativ 2 până la 12% dintre copii se confruntă cu ADHD, Tulburarea de Hiperactivitate cu Deficit de Atenție. Această problemă complexă poate avea multiple cauze și adesea coexiste cu alte dificultăți, precum autismul, anxietatea sau dificultățile specifice de învățare.
Diagnosticarea ADHD implică mai multe criterii, dar în esență, comportamentul trebuie să fie persistent pe o perioadă de cel puțin șase luni și să difere semnificativ de dezvoltarea tipică. Simptomele pot varia de la ușoare la severe și se manifestă în diverse contexte, precum acasă, la școală sau în interacțiuni sociale.
Conform celei mai recente versiuni a Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM), includ:
Dificultăți de menținere a atenției: Copiii cu ADHD au adesea probleme în a se concentra asupra sarcinilor sau activităților, par a fi distrași sau neglijenți și pot face greșeli din cauza acestor dificultăți.
Impulsivitate: Tendința de a acționa fără a lua în considerare consecințele, inclusiv întreruperi frecvente ale altora sau dificultate în a aștepta rândul în jocuri sau alte activități.
Hiperactivitate: Copiii cu ADHD au dificultăți în a rămâne nemișcați și pot să alerge sau să se miște excesiv în situații în care aceasta nu este potrivită. Importante de menționat sunt variantele de ADHD, care pot sau nu să includă hiperactivitate.
Tratamentul implică adesea o combinație de strategii, inclusiv terapia cognitiv-comportamentală, sprijin educațional specializat și, în unele cazuri, tratament medicamentos.
Mai mult decât atât, cercetătorii de la Universitatea din Valladolid din Spania au subliniat că există și opțiuni terapeutice alternative și complementare, cum ar fi terapia prin muzică, care pot aduce beneficii semnificative în gestionarea ADHD.
Tulburarea Opozițională Sfidătoare este o problemă care de obicei se dezvoltă în copilăria timpurie, între vârstele de patru și opt ani. Potrivit unui studiu recent publicat în Journal of Psychiatry and Mental Health, ODD afectează în mod mai pronunțat băieții decât fetele. Pentru a pune un diagnostic de ODD la copiii sub cinci ani, comportamentul opozițional și provocator trebuie să fie prezent aproape zilnic timp de cel puțin șase luni.
În cazul copiilor cu vârsta peste cinci ani, acest comportament ar trebui să apară cel puțin o dată pe săptămână timp de cel puțin șase luni. Importante de menționat sunt variabilitatea în frecvența și durata acestui comportament, care pot fi influențate de factori culturali și diagnostic.
Această tulburare se caracterizează printr-un model persistent de comportament sfidător, răzbunător și neascultător față de autoritățile din viața copilului. Manifestările cele mai obișnuite ale ODD includ:
Refuzul de a respecta regulile și normele: Copiii cu ODD tind să ignore regulile și cerințele adulților semnificativi, precum părinții sau profesorii, exprimându-și clar o atitudine provocatoare.
Iritabilitate: Ei par adesea a fi irascibili, supărați și nervoși fără un motiv aparent, având tendința de a-și pierde ușor controlul.
Specialiștii de vârf subliniază că terapia este adesea metoda principală pentru abordarea tulburărilor ODD. Terapia familială și consilierea cu un psiholog specializat în copii sunt, de asemenea, considerate foarte utile în tratamentul ODD.
În cadrul acestor ședințe, se învață abilități de gestionare a comportamentului și se aplică strategii consistente de stabilire a limitelor clare.
Tulburarea de Conduită este o problemă serioasă, așa cum indică un studiu recent publicat în StatPearls. Această tulburare se caracterizează printr-un model repetitiv și persistent în care drepturile fundamentale ale altor persoane sunt încălcate. Versiunea actuală a Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM) include specificații pentru forme ușoare, moderate și severe ale CD, precum și momentul debutului. În cazul copiilor, tulburarea de conduită se manifestă prin cel puțin un simptom caracteristic înainte de vârsta de 10 ani.
Iată câteva dintre manifestările specifice:
Agresiune față de oameni și/sau animale: Minorii cu CD recurg adesea la violență fizică îndreptată împotriva altor persoane, pornind conflicte și folosind obiecte, cum ar fi pietre sau sticle, pentru a amenința sau răni alții.
Comportament criminal: Implicarea frecventă în activități criminale, cum ar fi furtul, vandalismul sau distrugerea proprietății altor persoane, precum și alte acțiuni ilegale.
Nerespectarea gravă a regulilor: Tendința constantă de a nu respecta regulile și normele sociale, atât în familie, cât și în mediul școlar. Pentru a pune un diagnostic de CD, aceste simptome trebuie să fi persistat cel puțin timp de doisprezece luni, iar profesioniștii iau în considerare această perioadă, alături de alte criterii specifice.
În fața unei astfel de tulburări, este esențial să căutați ajutor profesional. Prin terapia adaptată specific problemei copilului sau adolescentului și cu implicarea activă a familiei, există oportunități reale de îmbunătățire a comportamentului și a bunăstării acestora. Este important să nu amânăm această căutare de ajutor și să acționăm în direcția potrivită pentru a sprijini tânărul în nevoie.
În lumea tulburărilor de comportament la copii, Tulburarea Explozivă Intermitentă (IED) reprezintă o altă preocupare semnificativă. Este important de menționat că, conform criteriilor de diagnostic, copiii sub vârsta de șase ani (sau cei care nu au atins un nivel corespunzător de dezvoltare) nu pot fi diagnosticați cu IED din cauza limitărilor lor în exprimarea emoțională la o vârstă fragedă.
Caracteristic pentru IED sunt izbucnirile intense de furie sau agresiune care apar de obicei în mai puțin de 30 de minute, dar sunt recurente și severe. Acestea debutează cu o frecvență de două ori pe săptămână pe parcursul a trei luni, iar în continuare, se manifestă de până la trei ori pe parcursul a 12 luni consecutive, implicând adesea agresiune fizică sau distrugerea proprietății.
Iată câteva manifestări obișnuite ale acestei tulburări:
Izbucniri violente: Copiii cu IED experimentează episoade scurte, dar extrem de intense, de furie sau agresiune care sunt disproporționate față de situația declanșată. Aceste izbucniri includ de obicei țipete, atacuri fizice sau distrugerea obiectelor.
Dificultăți în controlul impulsurilor: Copiii cu IED simt adesea că nu pot să-și controleze și să-și gestioneze reacțiile explozive. Aceste episoade se declanșează în situații pe care majoritatea le-ar gestiona mai calm.
Schimbări de dispoziție: Pot experimenta schimbări bruște de dispoziție înainte sau după un episod exploziv, precum iritabilitate extremă, tensiune sau agitație.
Un studiu de la Universitatea Jaume I subliniază că tehnicile de relaxare, restructurarea cognitivă și intervenția în familie pot fi abordări eficiente în tratarea IED la copii. Aceste metode ajută copiii să identifice evenimentele care declanșează episoadele de furie și îi învață să gestioneze aceste reacții într-un mod mai sănătos. Este important să căutăm sprijin și să fim deschiși la intervenții terapeutice pentru a ajuta copiii să depășească această tulburare.
Este important să ne amintim că dificultățile de comportament sunt o parte obișnuită a procesului de creștere și dezvoltare a copiilor. În timp ce experimentează lumea din jur, aceștia pot trece prin etape în care se confruntă cu crize de furie, momente de nesupunere sau dificultăți de împărtășire. Astfel de probleme tipice din copilărie sunt de obicei temporare și nu ridică prea multe semne de întrebare.
Cu toate acestea, există momente în care părinții și îngrijitorii pot fi confuzi cu privire la când este momentul potrivit să caute ajutor profesional. Aici apare o linie fină de distincție. Dacă aceste comportamente devin persistente, intense și interferează semnificativ cu viața de zi cu zi a copilului sau provoacă prejudicii altor persoane, atunci poate fi momentul să consulți un specialist în domeniul sănătății mintale.
În astfel de situații, un diagnostic adecvat și un tratament pot aduce o schimbare pozitivă în viața copilului și în mediul său. Este esențial să recunoaștem că orice dificultate poate fi abordată și că există resurse și profesioniști disponibili pentru a sprijini copiii și familiile lor în procesul de depășire a tulburărilor de comportament.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil