Copiii, încă de la vârste foarte fragede, se află într-un proces continuu de învățare, în care absorb informații și înțeleg normele și valorile societății. Una dintre cele mai importante lecții pe care trebuie să o învețe este legată de comportamentele acceptate și cele care nu sunt acceptate. Ca părinți, avem rolul crucial de a stabili aceste limite, deși poate fi o sarcină dificilă, deoarece copiii vor încerca mereu să le depășească.
Există anumite comportamente ale copiilor pe care părinții nu ar trebui să le tolereze niciodată, deoarece acestea pot avea consecințe negative asupra dezvoltării lor, precum și asupra celor din jurul lor. Aceste comportamente pot include agresiune fizică sau verbală, lipsa de respect față de ceilalți sau distrugerea proprietății. Este important să le explicăm copiilor noștri de ce aceste comportamente nu sunt acceptate și care sunt consecințele lor. În același timp, trebuie să le oferim alternative constructive și să îi învățăm să-și exprime emoțiile într-un mod sănătos și respectuos.
Stabilirea limitelor și menținerea unui mediu sigur și respectuos poate contribui la dezvoltarea unor abilități sociale și emoționale sănătoase. Aceasta implică consecvență în aplicarea regulilor și în reacționarea la comportamentele nedorite, dar și în oferirea de apreciere și încurajare pentru comportamentele pozitive.
Este important să fim conștienți că educația este un proces în continuă desfășurare și că micuții vor face greșeli pe parcurs. Prin învățarea din aceste greșeli și prin susținerea lor în dezvoltarea abilităților adecvate, putem contribui la formarea unor adulți responsabili și empatici.
Uneori, părinții pot fi mai permisivi în fața aceluiași comportament, în funcție de contextul în care se află sau de starea lor de spirit, oferind astfel copiilor un mesaj confuz. Este important să reacționăm întotdeauna în mod consecvent la aceleași comportamente, indiferent de circumstanțe, dacă dorim să le transmitem cu adevărat că acestea nu sunt acceptabile în nicio situație.
În mod normal, ne confruntăm cu diverse comportamente nepotrivite ale copiilor noștri și folosim diverse metode pentru a le semnala. Cu toate acestea, există anumite comportamente la care trebuie să fim deosebit de consecvenți și să nu le tolerăm în nicio formă, deoarece pot deveni o problemă serioasă pentru copii, pentru noi ca părinți și pentru cei din jurul lor.
Dacă, încă de la început, suntem fermi și stabilim consecințe relevante pentru aceste comportamente, copiilor le va fi mult mai ușor să le evite pe măsură ce cresc și se dezvoltă.
Consistența în abordarea comportamentelor inadecvate poate fi cheia pentru a-i ajuta pe copii să înțeleagă limitele și consecințele acțiunilor lor. Stabilirea unui cadru coerent și aplicarea consecventă a regulilor pot contribui la formarea unor obiceiuri și comportamente pozitive pe termen lung.
Este important să fim conștienți că nu există o abordare unică care să funcționeze în toate situațiile și cu toți copiii. Fiecare familie și fiecare copil este unic, iar părinții trebuie să găsească metodele și strategiile care se potrivesc cel mai bine nevoilor și valorilor lor.
Și care sunt acele comportamente care nu pot fi tolerate? Potrivit experților, acestea sunt șase la număr.
Copilul ia lucruri care nu sunt ale lui. Înțelegerea faptului că există lucruri pe care, chiar dacă le-ar plăcea mult, copiii nu le pot lua, reprezintă un aspect esențial în dezvoltarea respectului, onestității și încrederii. Această înțelegere îi ajută să învețe limitele, să respecte proprietatea altora și să înțeleagă conceptele de drepturi și responsabilități. Este important ca părinții să ofere copiilor informații și exemple clare despre importanța respectului pentru proprietatea și drepturile celorlalți. Aceasta poate implica explicarea diferenței dintre ceea ce ne aparține și ceea ce aparține altora, precum și importanța de a cere permisiunea înainte de a lua lucrurile altcuiva.
Consecință: Dacă găsim copilul cu un obiect care nu este al lui, trebuie, pe lângă faptul că vorbim cu el, să-i cerem să-l returneze și să ne asigurăm că o face. Acest lucru nu este întotdeauna ușor, dar este ceea ce trebuie făcut.
Copilul râde de cei diferiți. Este perfect normal ca cei mici să fie curioși și să pună întrebări atunci când întâlnesc un alt copil care este diferit de ei, fie din cauza unui handicap sau a altor aspecte fizice care le atrag atenția. Cu toate acestea, este important să-i învățăm să manifeste această curiozitate într-un mod respectuos și empatic. Trebuie să le transmitem că sublinierea diferențelor sau râsul de acestea nu este acceptabil. Trebuie să înțeleagă că suntem cu toții oameni și merităm să fim respectați și acceptați așa cum suntem. Este responsabilitatea noastră să cultivăm în ei sensibilitatea și empatia față de ceilalți, să-i învățăm să înțeleagă și să aprecieze diversitatea.
Prin intermediul exemplelor și a discuțiilor deschise, putem ajuta copiii să înțeleagă că diferențele ne fac unici și că este important să respectăm și să valorizăm această diversitate. Putem încuraja activități care promovează înțelegerea și toleranța, cum ar fi citirea de cărți cu personaje diverse sau implicarea în activități care promovează incluziunea și respectul reciproc. Prin dezvoltarea acestor valori, putem ajuta copiii să devină oameni buni și empatici, care tratează pe toată lumea cu respect și își deschid inima către ceilalți. În final, cultivând aceste valori în copii, contribuim la crearea unei lumi mai tolerante și mai incluzive.
Consecință: În acest caz, mai mult decât o consecință, este necesar să modelăm includerea și acceptarea celor care sunt diferiți de la o vârstă foarte fragedă, făcându-i să vadă cât de rău îi pot face pe ceilalți să se simtă, precum și căutând continuu oportunități pentru ei de a trăi natural cu oameni diferiți. Filmele și poveștile pot fi o modalitate bună de a lucra și pe acest subiect.
SURSA FOTO: freepik.com
Copilul se enervează pe ceilalți fără motiv. Evident, copiii intra continuu în conflict cu semenii din mai multe motive, când vor să atragă atenția unui adult, să se joace cu aceeași jucărie, când nu sunt de acord cu cine a câștigat un joc etc. Cu toate acestea, dacă vedem că micuțul nostru deranjează sau lovește alți copii (sau un anumit copil) fără niciun motiv, este important să acționăm imediat.
Consecință: Dacă apare o situație ca aceasta în care suntem siguri că nu a existat niciun motiv, este important să încercăm să înțelegem ce a motivat comportamentul. Dacă descoperim că este un fel de respingere sau agresiune fără cauze clare, trebuie să vorbim cu micuțul nostru și să încercăm să aflăm ce s-a întâmplat, ce l-a determinat să procedeze așa, să-i cerem să își ceară scuze.
Experții spun că dacă acest comportament este repetitiv, poate fi necesar să consultați un specialist pentru a afla ce anume îl face pe copil să aibă aceste comportamente agresive.
Copilul exclude alți copii. Atunci când observăm sau primim informații de la școală că fiul nostru exclude un prieten de joacă, este deosebit de important să intervenim prompt și să lucrăm în direcția dezvoltării conștientizării, empatiei și sensibilității în el. Excluderea sau izolarea altor copii poate avea un impact negativ asupra celor afectați și poate afecta și relațiile sociale ale propriului nostru copil. Prin urmare, trebuie să abordăm această problemă cu seriozitate și să îi învățăm pe copii importanța acceptării și incluziunii.
În primul rând, trebuie să discutăm deschis cu fiul nostru despre comportamentul său și să încercăm să înțelegem motivele care stau în spatele excluderii. Putem explora împreună cum se simt cei excluși și cum ar putea afecta acest lucru relațiile lor cu ceilalți. Aceasta îi poate ajuta pe copii să își dezvolte conștientizarea asupra impactului acțiunilor lor asupra altora.
În al doilea rând, trebuie să promovăm empatia și sensibilitatea în comportamentul fiului nostru. Putem încuraja activități care să îi ajute să înțeleagă și să împărtășească sentimentele celorlalți. De exemplu, putem citi cărți care prezintă situații de excluziune sau putem juca roluri în care copilul nostru trebuie să se pună în locul altor persoane și să simtă cum ar fi să fie excluși.
De asemenea, este important să oferim exemple concrete de comportamente respectuoase și incluzive. Putem să-l încurajăm pe copilul nostru să facă gesturi amabile față de ceilalți copii, să împartă jucăriile și să își exprime recunoștința față de prietenii săi. Aceste acțiuni îi vor ajuta să dezvolte empatie și să înțeleagă că toți merită să fie tratați cu respect și că prietenia se construiește prin inclusivitate.
Consecință: Aici este, în principiu, să ne asigurăm că, după ce am vorbit cu fiul nostru, situația s-a oprit și nu s-a mai repetat. Chiar și rugându-l să-l integreze pe copilul în cauză și să se asigure că nu va mai fi lăsat pe dinafară din cauza lui.
SURSA FOTO: freepik.com
Copilul lovește sau sparge obiecte când este supărat. Gestionarea emoțiilor reprezintă o provocare pentru toți copiii și chiar pentru adulți. Cu toate acestea, există unii copii care au un temperament mai exploziv și se manifestă prin reacții intense, precum strigăte, loviri sau distrugerea obiectelor în momentele de furie. Este important să intervenim imediat și să lucrăm cu acești copii pentru a-i ajuta să-și gestioneze aceste comportamente inacceptabile.
În primul rând, trebuie să le explicăm copiilor că astfel de reacții nu sunt acceptate și că există modalități mai sănătoase de a-și exprima furia. Putem folosi exemple concrete și situații practice pentru a-i învăța să identifice și să exprime emoțiile într-un mod adecvat, cum ar fi prin vorbire calmă sau prin găsirea unui loc liniștit pentru a se calma.
În al doilea rând, trebuie să îi învățăm strategii de autocontrol și reglare emoțională. Putem promova tehnici de respirație adâncă sau exerciții de relaxare pentru a-i ajuta să se calmeze în momentele de furie intensă. De asemenea, putem încuraja identificarea emoțiilor și discuția despre ele, astfel încât copiii să învețe să recunoască și să gestioneze propriile lor stări emoționale.
Consecințe: Consecința depinde de vârsta copilului și de intensitatea evenimentului. Este esențial să așteptați până când este calm pentru a vorbi cu el și a analiza situația cu calm. Oferiți-i strategiile prezentate deja pentru a gestiona furia în următoarele situații când se confruntă cu o situație similară, cum ar fi să respire, să spună ce simte etc.
Pentru copiii mai mari, este posibil să se stabilească o modalitate de a plăti ceea ce au distrus/spart prin alocarea unei părți din pușculiță sau definirea unor sarcini în casă care să genereze un „venit simbolic” pentru acoperirea costului, spun experții. În orice caz, important este să evidențiem gravitatea acestor comportamente pentru ca data viitoare să fie capabili să se autoregleze și să aibă reacții mai puțin intense.
Comportamente care au legătură cu imaginea sa. Prin acest tip de comportament ne referim la: copilul mănâncă cu gura deschisă, tușește în fața celorlalți fără a-și acoperi gura, bagă continuu degetele în nas etc. Aceste comportamente, deși nu caută în mod conștient să dăuneze sau să genereze disconfort în celălalt, aduc respingere care poate deveni în cele din urmă o situație dificil de suportat. Prin urmare, este foarte important să o rezolvi cât mai curând posibil.
Consecințe: Uneori, aceste comportamente pot fi generate de anxietate sau alte probleme interne, ceea ce înseamnă că ar trebui să căutăm ajutor specializat pentru a înțelege și a aborda aceste probleme, spun experții. În orice caz, este crucial să intervenim imediat și să îi facem conștienți de impactul negativ pe care îl au asupra celorlalți. Trebuie să-i ajutăm să înțeleagă că astfel de comportamente nu sunt acceptate și că pot avea consecințe negative, cum ar fi faptul că prietenii lor nu vor dori să fie în preajma lor. Trebuie să le oferim o perspectivă clară asupra modului în care aceste acțiuni afectează relațiile și să îi învățăm să empatizeze cu ceilalți. De asemenea, trebuie să fim conștienți că comportamentul nostru ca părinți poate influența modul în care copiii noștri se comportă. Prin urmare, este important să fim modele pozitive și să ne asumăm responsabilitatea de a ne corecta propriile comportamente înainte de a le cere acest lucru copiilor noștri.
În concluzie, atunci când ne confruntăm cu comportamente violente sau distructive din partea copiilor noștri, trebuie să investim eforturi semnificative pentru a descoperi cauzele profunde ale acestor comportamente. Trebuie să îi facem conștienți de impactul negativ pe care îl au asupra celorlalți și să-i ajutăm să dezvolte empatie și înțelegere. În același timp, trebuie să fim modele pozitive și să ne asigurăm că și noi ne corectăm comportamentul înainte de a le cere acest lucru copiilor noștri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil