Într-un proces natural de dezvoltare, bebelușii mănâncă într-adevăr mult mai mult decât adulții, ajustându-și cantitatea de hrană în funcție de mărimea lor. Cu toate acestea, pe măsură ce cresc, aceștia încep să consume cantități mai reduse de alimente.
Această schimbare în comportamentul alimentar are la bază o reducere a ritmului de creștere. În jurul primului an de viață, se observă o încetinire a creșterii la majoritatea bebelușilor. Unii copii pot începe să mănânce mai puțin începând cu vârsta de nouă luni, în timp ce alții pot aștepta până la un an și jumătate sau chiar doi ani pentru a reduce cantitatea de hrană consumată.
În primul an, bebelușii înregistrează o creștere rapidă în greutate și înălțime, mai intensă decât oricare altă perioadă din viața lor de după naștere.
SURSA FOTO: freepik.com
Pe măsură ce intră în al doilea an de viață, ritmul de creștere al copiilor încetinește semnificativ. Această perioadă este caracterizată de o creștere în înălțime de aproximativ 9 cm și de câștigarea câtorva kilograme. Conform estimărilor specialiștilor, copiii de un an și jumătate consumă puțin mai multă hrană decât cei de nouă luni. Din păcate, mulți părinți nu sunt informați despre această schimbare și cred în mod greșit că dacă bebelușul lor mănâncă mult la vârsta de un an, atunci la vârsta de doi ani va consuma dublul cantității de hrană.
Această neînțelegere duce inevitabil la conflicte tensionate între părinți și copil. Părinții pot încerca să impună bebelușului lor cantități excesive de hrană, insistând asupra faptului că acesta ar trebui să consume aceeași cantitate ca înainte. Pe de altă parte, copilul, care experimentează o scădere a apetitului natural, poate refuza sau să se arate nemulțumit față de această abordare forțată.
Este important ca părinții să fie informați cu privire la schimbările normale în comportamentul alimentar al copiilor pe măsură ce aceștia cresc. Înțelegerea că bebelușii și copiii mici vor începe să consume cantități mai reduse de alimente în al doilea an de viață poate ajuta la evitarea unui conflict inutil și poate permite un echilibru sănătos între necesitățile nutriționale ale copilului și așteptările părinților.
Pe măsură ce copiii cresc și dimensiunea corpului lor se dezvoltă, mulți dintre aceștia încep să manifeste un apetit mai mare în jurul vârstei de cinci sau șapte ani. Cu toate acestea, este important de menționat că volumul de hrană necesar fiecărei persoane poate varia semnificativ. Există copii care consumă mult mai mult sau mult mai puțin decât alți copii de aceeași vârstă și dimensiune.
De asemenea, este important să luăm în considerare faptul că așteptările părinților în privința cantității de hrană pot fi extrem de variate. În timp ce unele mame s-ar bucura să vadă cum copilul lor termină farfuria cu spaghete, altele ar spera că, după spaghete, acesta ar mai mânca și o friptură cu cartofi, un măr și un iaurt. Fiecare părinte poate avea propriile așteptări cu privire la alimentația copilului lor, bazate pe preocupările lor personale sau pe ceea ce consideră că este o dietă echilibrată.
Cu toate acestea, este crucial să se respecte înțelepciunea naturală a copiilor atunci când vine vorba de nevoile lor fiziologice. Copiii au o abilitate înnăscută de a-și regla propria foame și să se simtă sătui atunci când au consumat suficientă hrană pentru a-și satisface necesitățile nutriționale. Este important să le oferim copiilor noștri opțiuni sănătoase de alimente și să le permitem să-și aleagă cât de mult și ce vor să mănânce, respectând astfel ritmul lor natural de creștere și dezvoltare.
Există o distincție importantă între foame și apetit în ceea ce privește comportamentul alimentar al copiilor. Foamea reprezintă necesitatea fiziologică de a mânca și de a se hrăni pentru a susține creșterea și dezvoltarea corpului, în timp ce apetitul este dorința de a savura și de a se bucura de gustul alimentelor.
Comportamentul alimentar al copiilor necesită îndrumare și ghidare din partea părinților, începând de la o vârstă fragedă. Nimeni nu cunoaște mai bine această realitate decât mama sau tatăl, care sunt implicați în mod direct în creșterea fizică și emoțională a copilului lor.
Este important ca părinții să fie sensibili la semnalele de foame ale copilului și să-i ofere o alimentație adecvată, respectându-i nevoile nutriționale. De asemenea, ei ar trebui să fie conștienți de preferințele și gusturile copilului, fără a exagera în direcția satisfacerii doar a apetitului și a dorinței de gusturi plăcute.
Un echilibru sănătos între satisfacerea nevoilor nutriționale și promovarea unei relații pozitive cu hrana este esențial pentru a sprijini dezvoltarea copilului. Părinții pot juca un rol cheie în educarea copilului cu privire la alegerile alimentare sănătoase și în cultivarea unui mediu în care hrana este privită ca o sursă de nutrienți și energie pentru a sprijini creșterea și bunăstarea generală.
SURSA FOTO: freepik.com
Părinții pot face multe pentru a-și educa corect copiii în obiceiurile lor alimentare, în felul lor de a mânca, în modul lor de a solicita mâncare și în percepția pe care o au despre mâncare.
Creați un mediu plăcut. Ora mesei trebuie să fie plăcută și necesară copilului. Evitați ca mâncarea să fie condiționată de pedeapsă, dacă nu mănâncă tot din farfurie.
Schimbă percepția asupra cantității de mâncare. Pune copilului cantitatea de mâncare de care are nevoie în funcție de vârsta lui, pe cea mai mare farfurie. În acest fel, va percepe că există o cantitate mică de mâncare în farfurie.
Încurajează autonomia. Îl poți motiva să pună masa, să-l lași să se servească singur și să decidă, să aibă autonomie asupra gusturilor sale alimentare.
Învață-l să mănânce cu familia. Ori de câte ori poți, permite-i să mănânce cu familia pentru a-și însuși obiceiurile alimentare ale adulților, asimilând comportamentul și modelele familiei.
Promovează alimentația echilibrată. Pentru a obține succesul în alimentație, este important ca micuții să fie expuși la o varietate de alimente sănătoase, astfel încât să își poată dezvolta palatul gustativ și să se obișnuiască cu diferite arome. Permiterea copiilor să experimenteze și să încerce diverse alimente le oferă oportunitatea de a-și dezvolta preferințele alimentare și de a-și forma o bază solidă pentru o alimentație echilibrată. Prin introducerea unei game variate de fructe, legume, cereale integrale, proteine slabe și lactate sănătoase, copiii pot descoperi gusturi noi și pot învăța să aprecieze diversitatea în alimentație.
Evită complezența și delicatesele. Ora mesei are o importanță crucială, fiind asociată cu un loc specific, un moment bine definit și un scop clar și necesar. Menținerea unei abordări disciplinate în privința alimentației poate contribui la cultivarea unor obiceiuri alimentare sănătoase și la menținerea unei stări de bine. Prin stabilirea unei rutine regulate pentru mese și prin respectarea unui program stabil, putem asigura că hrana este consumată în momentele adecvate și într-un mediu liniștit și concentrat. Învățarea copiilor să acorde atenție meselor și să le trateze ca pe un moment special poate spori conexiunea lor cu alimentația și poate încuraja adoptarea unor obiceiuri alimentare responsabile. Aceasta poate include respectarea regulilor de igienă, discuții plăcute în timpul mesei și concentrarea asupra gustului și texturii alimentelor.
Oferă-i doar ceea ce are nevoie. Nu te aștepta ca micuțul să mănânce aceeași cantitate de mâncare ca și tine. Lasă-l să decidă și să mănânce cantitatea de mâncare de care are nevoie pentru a-și potoli foamea și a-și dezvolta gusturile într-un mod sănătos.
Fiecare copil este unic în felul său de a fi și, de asemenea, de a mânca. Potrivit unui studiu realizat de Universitatea din California, peste 80% dintre părinți și îngrijitori obligă copiii să mănânce.
Acestea sunt motivele pentru care să NU forțați copiii să mănânce tot din farfurie:
A forța un copil să termine mâncarea care i se pune în farfurie înseamnă a-l forța să mănânce mai mult decât are nevoie. Este indicat să-i ascultați și să le respectați gusturile și deciziile.
Forțarea copilului să mănânce totul înseamnă a face din ora mesei un chin zilnic. De fiecare dată copilul vine la masă cu mai puțin entuziasm, iar părinții cu mai puțină răbdare.
Forțând copilul să mănânce, îl face să înțeleagă că este normal ca altcineva să ia decizii cu privire la corpul lui și nevoile sale.
Forțarea copilului să mănânce înseamnă să îi limitezi autonomia. Trebuie să fim conștienți de nevoile și capacitățile copilului în diferite etape de dezvoltare. O abordare flexibilă și adaptată la nivelul lor de maturitate poate asigura că se simt înțeleși și respectați în ceea ce privește alegerile alimentare.
Obligația de a mânca favorizează excesul de greutate și obezitatea infantilă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil